12 definiții pentru musul

din care

Explicative DEX

musul sn [At: (a. 1715). ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc Musul] (Înv) Muselină.

musul n. muselină: musuluri de Rumeli FIL. [Turc. MOSUL].

musúl, V. muselină.

moșaliu sm vz muselină

museli sf [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: muselin sn, muslin sn, ~sulim sn, (îrg) moșalim sn, ~sulin sn, mușulin sn, (înv) ~sul~ / Pl: ~ne / E: pn muslin, tc muslin, fr mousseline, it mussoline] 1 Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie. 2 Stofă de lână foarte fină și subțire Si: tulpan. 3-4 (Lpl) Varietăți de muselină (1-2) Si: (gmr) mul2, (înv) musul.

musulim sn vz muselină

musulin sn vz muselină

musuli sf vz muselină

*muselínă f., pl. e (fr. mousseline, d. it. mussolina și mussolino, dim. d. mússolo, muselină, turc. ar. mosuli, d. Mosúl, un oraș din Mesopotamia; engl. [d. fr.] muslin). Un fel de pînză foarte supțire de bumbac, de lînă saŭ de matasă. – Vechĭ mosul și musúl, pl. urĭ (turc. mosúl). În Trans. mușulin (ung. muselin).

Sinonime

MUSUL s. v. muselină.

musul s. v. MUSELINĂ.

Regionalisme / arhaisme

musul, musuluri, s.n. (înv.) pânză de bumbac foarte fină; stofă foarte subțire; muselină.

Intrare: musul
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musul
  • musulul
  • musulu‑
plural
  • musuluri
  • musulurile
genitiv-dativ singular
  • musul
  • musulului
plural
  • musuluri
  • musulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)