mutare sf [At: PSALT. HUR. 14^v/6 / Pl: ~tări / E: muta] 1 Pornire. 2 Deplasare. 3 Transferare. 4 (Înv) Emigrare. 5 (Înv) Exil. 6 (Înv) Transmitere a unei proprietăți, a unui bun Si: mutat¹ (6). 7 (Reg) Strămutare a unei stâne sau a unei târle dintr-un loc de păscut în altul, pentru gunoirea unui loc Si: mutat¹ (7). 8 (Reg) Pământ nelucrat care servește ca pășune Si: arșiță, imaș, suhat. 9 (Reg) Stână. 10 (Reg; prc) Parte a stânei unde se ține laptele. 11 (Reg) Construcție temporară, constând dintr-o colibă și o strungă cu un ocol. 12 (Reg) Adăpost al ciobanilor de la munte. 13 (Înv; pgn) Adăpost. 14 (Înv; pgn) Locuință. 15 Mișcare a unei piese la jocul de șah Si: mutat¹ (8). 16 (Înv; fig; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) Moarte (1). 17 (Ccr) Schimbare de locuință, de domiciliu, de sediu Si: mutat¹ (12) (reg) mutătură (1). 18 (Înv; pgn) Înlocuire cu altceva sau cu altcineva Si: mutat¹ (13). 19 Schimbare a serviciului unei persoane Si: mutat¹ (14). 20 (Olt) Abatere sau secare totală sau parțială a albiei unui râu sau pârâu, pentru a prinde cu ușurință peștii și racii rămași pe fundul albiei Si: mutat¹ (15). 21 (Înv) Transformare. 22 (Reg) Fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.

MUTARE, mutări, s. f. Acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței. Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. ♦ (Concretizat) Locul unde se așază sau unde a fost așezată o tîrlă; pășune.

mutáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te muta. Locu unde pășunează berbeciĭ (Suc.).

mutațiúne f. (lat. mutátio, -ónis). Schimbare, modificare. Înlocuirea unuĭ soldat pintr’altu într’un regiment (batalion ș. a.). Trecerea uneĭ averĭ de la un proprietar la altu (pin moștenire saŭ alt-fel): taxă de mutațiune. – Și -áție și -áre.

mutare s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări

mutare s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări

mutare s. f., g.-d. art. mutării; pl. mutări

mutare a vocii, trecere a vocii (1) de copil în voce adultă, ca urmare a schimbărilor anatomo-fiziologice ale organismului la pubertate. La băieți, vocea devine în mod obișnuit mai gravă cu o octavă*, fără ca neapărat vocea de sopran să se transforme în tenor iar cea de alto în bas.

mutare, mutări s. f. 1. Pornire, plecare; deplasare, strămutare. 2. Fig. (Înv., cu determinări de felul „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) Moarte. -Din muta.

MUTARE s. 1. v. clintire. 2. deplasare, strămutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.

MUTARE s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, înlocuire, locuință, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, stână, târlă, transformare.

mutare s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. ÎNLOCUIRE. LOCUINȚĂ. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SĂLAȘ. SCHIMB. SCHIMBARE. STÎNĂ. TÎRLĂ. TRANSFORMARE.

MUTARE s. 1. clătinare, clintire, deplasare, mișcare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) 2. deplasare, strămutare. (~ dintr-un loc în altul.) 3. mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 4. schimbare, (înv.) schimbătură. (~ bazei de plecare.) 5. (înv.) ridicare. (~ taberei în altă parte.) 6. abatere, deviație, deviere, îndepărtare, schimbare. (~ a cursului unei ape.) 7. deplasare, schimbare. (~ accentului pe vocala următoare a cuvîntului.)

mutáre, mutări, s.f. Terenul de pășune necesar la o stână de oi, pe perioada unui sezon: „Muntele Petriceaua are șase mutări, unde pot văra șase stâne de oi sau de vite; într-o stână de oi se iau aproape 500 de capete” (Mihaly, 1900: 894; dipl. 362, la note). – Din muta.