mutat², ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 267 / Pl: ~ați, ~e / E: muta] (Înv) 1 Pornit. 2 Deplasat. 3 Transferat. 4 Emigrat. 5 Exilat. 6 Care și-a schimbat domiciliul, locuința, sediul. 7 Înlocuit cu altceva sau cu altcineva. 8 (D. un râu) Abătut în altă albie. 9 Care și-a schimbat serviciul. 10 Transformat. 11 Evoluat, de nerecunoscut. 12 Schimbător.

MUTAT², -Ă adj. (Învechit) Schimbat, de nerecunoscut; schimbător. Foarte nestatornic, amețit și în tot ceasul mutat era, de unde se vede lipsirea minții lui. ȘINCAI, HR. II, 267. Fecioara cea cu dreptul formoasă . . . încă și la bătrânețe această frămsețe nu o dă întru mutată dragoste. ȚICHINDEAL, F. 262/23. - Pl.: mutați, -te. – V. muta.