MUȚUNACHE, muțunache, s. m. Păpușă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuțoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă; filfizon. [Var.: muțunachi s. m.] – Cf. ngr. mutsúna.

muțunache smi [At: ALECSANDRI, T. 885 / V: ~chi, (reg) moțin~ / E: ngr μουτζουνάϰι] 1 Marionetă care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc Si: maimuțoi. 2 (Dep; irn) Tânăr spilcuit, ridicol și ușuratic Si: (fam) fante, filfizon, țafondache. 3 (Reg) Termen de alintare pentru o ființă drăgălașă sau pentru un obiect mic, delicat. 4 (Înv) Reprezentare miniaturală plastică, decorativă etc. a unei persoane.

MUȚUNACHE s. m. invar. Păpușă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuțoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă; filfizon. [Var.: muțunachi s. m. invar.] – Cf. ngr. mutsúna.

MUȚUNACHE s. m. invar. (Și în forma muțunachi) Păpușă (în teatrul de marionete) reprezentînd un personaj amuzant sau grotesc; fig. tînăr spilcuit, sclivisit; filfizon, fante, domnișor; maimuțoi. Radu se îndoaie nervos și trăsăturile feții i se frîng scurt, ca ale unui muțunache tras de sfoară în jos. CAMIL PETRESCU, T. II 79. Îmi face vină că mă îngraș. Că nu port straie ca primii-amorezi din film. Ar vrea să mă vadă un muțunache. C. PETRESCU, O. P. I 71. Nu e nevoie, cînd zîmbiți, să întindeți buzele pîn’ la ceafă... Mai cercați o dată. – Bucuros! Așa? (zîmbește). – Minunat! Parcă sînteți un muțunachi... ALECSANDRI, T. I 295. – Variantă: muțunachi s. m. invar.

MUȚUNACHE m. invar. 1) Personaj comic în teatrul de păpuși. 2) fig. depr. Tânăr cu pretenții de eleganță; fante. /<ngr. mutsúna

muțunache m. Mold. 1. coconaș; 2. portret-miniatură: două calâfuri cu imamele cu muțunache AL. [Gr. mod. MÚTZUNO, obraz, mutră].

muțunáche (Munt.) și -áchi (Mold.) m., gen. al luĭ (ngr. mutsunáki, dim. d. mútsuno și mutsúna, față, bot; bg. mucuna). Vechĭ. Figură în miniatură. Azĭ. Fam. Tînăr sclivisit și ridicul, țafandachi.

MUȚUNACHI s. m. v. muțunache.

moținachi sm vz muțunache

muțunachi sm vz muțunache

ȚAFANDACHE sm. = MUȚUNACHE2: un ~ cu sticla în ochiu, cu gîtul pus ca ’ntr’un proțap, cu gulerul gata să-l apuce de nas (ISP.).

!muțunache (fam.) s. m., g.-d. art. lui muțunache; pl. muțunache

muțunache s. m., g.-d. lui muțunache; pl. muțunache

muțunache s. m. invar.

MUȚUNACHE s. v. fante, filfizon.

muțunache s. v. FANTE. FILFIZON.

muțunache s. m. – 1. (Înv.) Miniatură. – 2. (Mold.) Țafandache, sclivisit. Ngr. μουτσουνάϰι, dim. al lui μουτσοῦνα „mască” (Tiktin; Gáldi 212), μουτσουνιάζω „a se schimonosi”, bg. mucuna, „bot, rît”.

muțunache s.m. (reg.) 1. coconaș. 2. portret-miniatură.

muțunache s. m. invar. tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă