opțiuni
  • info

11 definiții pentru mâhniciune

din care

Explicative DEX

MÂHNICIUNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.

MÂHNICIUNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.

mâhniciune sf [At: PSALT. 252 / V: (îvr) ~nec~ / E: mâhni + -(i)ciune] (Iuz) Mâhnire (1).

mâhneciune sf vz mâhniciune

MÎHNICIUNE, mîhniciuni, s. f. (Învechit) Mîhnire. Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100.

măhnicĭúne f. Rar. Măhnire.

Ortografice DOOM

mâhniciune (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciunii; pl. mâhniciuni

mâhniciune (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciunii; pl. mâhniciuni

mâhniciune s. f., g.-d. art. mâhniciunii; pl. mâhniciuni

Sinonime

MÂHNICIUNE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.

mîhniciune s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEȚE.

Tezaur

MÎHNICIUNE s. f. (Ieșit din uz) Mîhnire. Adurmită sufletul mieu de tristu (m ă h n i r e H, măhniciune D). PSALT. 252. Și la mulți au fost și mare mîhniciune (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 198/15. Mare mîhniciune au rămas leșilor după moartea craiului. N. COSTIN, L. 180. Ce ai (i-au zis) măhniciune și scîrbă? CRITIL, 80/25. îndată s-au împrăștiet în toată armia tulburare și măhniciune. IST. CAROL XII, 72v/26. S-au întors înapoi cu multă mîhniciune (a. 1 800). GCR II, 178/24. Prieteșugul cel mîngîitoriu va alina măhniciunea ta. BELDIMAN, N. P. II, 65/10. Vestea despre această pierdere au adus mare mîhniciune în Evropa. AR (1 829), 1602/28, cf. 1251/7. Mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100. Au căzut iarăși la adîncă mîhneciune. DRĂGHICI, R. 45/28, cf. 41/8. O măhniciune mare S-au vărsat în fața ta. CONACHI, P. 11. Să vă descriu tăcerea și măhniciunea ce înfățișa lașul. RUSSO, S. 52. Până și în măhniciune aveau încă plăceri. NEGRUZZI, S. II, 44. Veselia voastr-i mîhniciunea noastră. ALECSANDRI, T. II, 38. Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe. CARAGIALE, O. IV, 141. Ș-apoi despre căzătură, Să n-aibi vreo mîhniciune. ODOBESCU, S. III, 191. Se așeză și ea pe plîns și pe mîhniciune. STĂNOIU, C. I. 198. - Și: (învechit, rar) mîhneciúne s. f. – Mîhni + suf. -(i)ciune.

Intrare: mâhniciune
mâhniciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâhniciune
  • mâhniciunea
plural
  • mâhniciuni
  • mâhniciunile
genitiv-dativ singular
  • mâhniciuni
  • mâhniciunii
plural
  • mâhniciuni
  • mâhniciunilor
vocativ singular —
plural —
mâhneciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâhniciune, mâhniciunisubstantiv feminin

  • 1. învechit Amărăciune, mâhnire, necaz, supărare, tristețe, întristare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărăciune mâhnire necaz supărare tristețe întristare
    • format_quote Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. DLRLC
    • format_quote Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • format_quote Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
etimologie:
  • Mâhni + -iciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.