mâlitură sf [At: PRAVILA (1814), 24/21 / V: (Trs) mol~, (Mar) mul~ / Pl: ~uri / E: mâli + -tură] 1 Depunere de mâl, pietre, frânturi de lemn etc. Si: mâliște (1) Vz aluviune. 2 Loc în care s-a depus mâl Si: mâliște (2). 3 Nămol. 4 (Mar; Trs) Pământ nisipos Si: mâliște (4). 5 (Mar; Buc) Nisip mărunt Si: mâliște (5).

MÂLITURĂ ~i f. 1) Depunere de mâl. 2) Loc unde s-a depus mâl. /a mâli + suf. ~tură

molitură sf vz mâlitură

mulitură sf vz mâlitură

MÎLITURĂ, mîlituri, s. f. Depunere de mîl, teren cu mîl. Plouase de curînd și torentul aducea cu dînsul mîlitură. D. ZAMFIRESCU, R. 117.

mâlitură s. f., g.-d. art. mâliturii; pl. mâlituri

mâlitură s. f., g.-d. art. mâliturii; pl. mâlituri

mâlitură s. f., g.-d. art. mâliturii; pl. mâlituri

MÂLITURĂ s. v. mâl, nămol.

mîlitură s. v. MÎL. NĂMOL.

MÎLITÚRĂ s. f. Depunere de mîl, pietre, frînturi de lemn etc. (v. a l u v i u n e); loc în care s-a depus mîl; nămol, (regional) mîliște. Cînd din vărsarea apelor și mălitură s-ar adaogi loc . . . PRAVILA (1814), 24/21, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Plouase de curînd și torentul aducea cu dînsul mîlitură. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Prutul [ar fi navigabil] . . . dar nu pretutindeni, din pricina vadurilor, mîliturilor și cotiturilor ce se aflu de la Vădeni în sus. N. A. BOGDAN, C. M.118. Priveam. . ,fînațurile culcate, mîliturile de prin grădini, tot dezastrul anilor de înec. SADOVEANU, O. VI, 557, cf. CHEST. IV 45/198, ALR SN III h 827, A V 7, 45, LEXIC REG. 105. ♦ (Prin Maram., Bucov.) Pămînt nisipos; nisip mărunt, Cf. ALR SN I h 10/353, A V .16. - Pl.: mîlituri. – Și: (prin Transilv.) molitúră (LM, CHEST. IV 59/264), (prin Maram.) mulitúră (ALR SN I h 10) s. f. – Mîli + suf. -tură.