opțiuni
  • info

10 definiții pentru mâncat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCAT1 s. n. Faptul de a mânca. ◊ Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

MÂNCAT1 s. n. Faptul de a mânca. ◊ Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

mâncat1 sn [At: VARLAAM C. 79 / Pl: (nob) ~uri / E: mânca] 1 Mâncare (1). 2 (Îla) De ~ Care servește la mâncare. 3 (Ccr) Prânz. 4 (Ccr) Cină.

MÎNCAT1 s. n. Faptul de a mînca. (Mai ales în expr.) A se pune pe mîncat(e) și pe băut(e) = a mînca mult și bine. Din turmă, lupul sur o oaie a răpit, în codru s-a ascuns Și pe mîncat s-a pus. DONICI, E. 73. A ține (pe cineva) pe mîncat(e) și pe băut(e) = a întreține (pe cineva). – Formă gramaticală: (în expr.) mîncate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâncat s. n.

mâncat s. n.

mâncat s. n.

+mâncate (pe ~) loc. adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCAT s. 1. v. alimentație. 2. v. mâncare.

MÎNCAT s. 1. consumare, mîncare, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (~ unui aliment.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncare, nutrire, nutriție. (În timpul ~ copilului.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCÁT1 s. n. 1. Faptul de a m î n c a (1). Moartea ce stătu pentru mîncatul poamelor acelora. VARLAAM, C. 79. Pe semne nu le ajungea, atît din rîndul mîncatului, cît și din rîndul purtatului (a. 1774). GCR II, 102/19. Am cam terminat cu mâncatul, zise mama copiilor. PREDA, M. 169. Mîncatul de dimineață și însuratul devreme (= orice lucru trebuie făcut la timp). Cf. ZANNE, P. III, 642. ◊ L o c. a d j. De mîncat = care servește la mîncare, cu care se mănîncă. Lingură de mîncat. LB. 2. (Concretizat) Mîncare (2). Și meat seră de grijiră de mîncat. BIBLIA (1688), 1591/38. A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, F. 10. - V. mînca.

Intrare: mâncat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncat
  • mâncatul
  • mâncatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mâncat
  • mâncatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncatsubstantiv neutru

    • chat_bubble A se pune pe mâncat(e) și pe băut(e) = a mânca mult, a mânca bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din turmă, lupul sur o oaie a răpit, în codru s-a ascuns Și pe mîncat s-a pus. DONICI, E. 73. DLRLC
    • chat_bubble A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întreține
  • comentariu Formă gramaticală (în expresii): mâncate. DLRLC
etimologie:
  • vezi mânca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.