4 definiții pentru mâncărioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mâncărioară sf [At: JAHRESBER. III, 297 / P: ~ri-oa~ / E: mâncare + -ioară] 1-8 (Pop; șhp) Mâncărică (1-8).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNCĂRIOARĂ s. v. mâncărică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mîncărioară s. v. MÎNCĂRICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNCÁRIOÁRĂ s. f. (Într -o poezie populară) Mîncărică (1). Ț-am adus Un cap dă mirioară, Să ńe faŝ dă mîncărioară. JAHRESBER. III, 297. - Pronunțat: -ri-oa-. – Mîncare + suf. -ioară.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mâncărioară
mâncărioară substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||