mâzdi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 77^v/25 / V: măz~ / Pzi: ~desc / E: mâzdă] (Înv) A mitui.

mîzdésc v. tr. (d. mîzdă). Vechĭ. Mituĭesc.

MÂZDI vb. v. mitui, șperțui.

mîzdi vb. v. MITUI. ȘPERȚUI.

MÎZDI vb. (Mold.) A mitui. Și mîzdirâ pre Vlast, postelnicul împăratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44^r. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea mâzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN. Mîzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam să nu dea pre Elena, s-au tărăgănat zvada plnă la stîngerea de tot a Troadei. NCL I, 35 ; cf. DOSOFTEI, VS. // B: cf. LEX. 1683, 47^r. Etimologie: mîzdă + suf. -i. Vezi și mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzditor. Cf. m i t u i.

MÎZDÍ vb. IV. Tranz. (Învechit) A mitui. Tocmiră izbărjanie asupra sv[î]nt[u]lui să-l scoată din scaun. Mîzdind și năimind o muiare curvă cu copil în brațe de dzîsă naintea lor c-au făcut copilul cu patriarhul. DOSOFTEI, V. S. februarie 77^v/25. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea măzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN, LET. I, 12/2. Măzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam, să nu dea pre Elena, s-au trăgănat svada pînă la stîngerea de tot a Troadei. N. COSTIN, L. 99, cf. DDRF. - Prez. ind.: mîzdesc. - Și: măzdí vb. IV. – V. mîzdă.