măcelărie sf [At: ȚICHINDEAL, F. 197/3 / V: (reg) măcil~ / Pl: ~ii / E: măcelar + -ie] 1 (Îrg) Loc unde se tăiau vitele destinate consumului Si: abator; (înv) scaun, (reg) belitoare, tăietorie. 2 Prăvălie pentru desfacerea cărnii destinate consumului Si: (îrg) meserniță (1), căsăpie, (Trs) cărnărie, fleșcărie Vz hală. 3 Ocupație a măcelarului (1) Si: (rar) măcelărit¹ (2). 4 (Înv) Măcel (1).

MĂCELĂRIE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne. Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, se tîra și el afară și, șontîc-șontîc, venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Măcelăriile curate, cu cărnuri frumos tăiate și puse în vederea trecătorilor. SLAVICI, O. II 167. 2. (Rar) Măcel, masacru, măcelărire. Privea măcelăria ce începuse. NEGRUZZI, S. I 152.

MĂCELĂRIE ~i f. 1) înv. Întreprindere unde se tăiau animalele pentru consum; abator. 2) Magazin de carne. 3) Îndeletnicire de măcelar. /măcelar + suf. ~ie

măcelărie f. 1. locul unde se taie și se vinde carne de vite; 2. fig. omor în massă.

măcelăríe f. (d. măcelar; it. macelleria). Prăvălia saŭ meseria măcelaruluĭ. Fig. Măcel, căsăpie: măcelăria din lupta de la Valea Albă.

măcilărie sf vz măcelărie

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile (desp. -ri-i-)

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile

măcelărie s. f., art. măcelăria, g.-d. art. măcelăriei; pl. măcelării, art. măcelăriile

MĂCELĂRIE s. v. abator, masacru, măcel.

MĂCELĂRIE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)

MĂCELĂRIE s. (înv. și reg.) meserniță, (reg.) casapniță, (Mold., Bucov. și Ban.) căsăpie, (Transilv.) cărnărie, fleșcărie, (înv.) scaun. (Cumpără carne de la ~.)

măcelărie s. v. ABATOR. MASACRU. MĂCEL.

MĂCELĂRIE s. f. 1. (Învechit și regional) Loc unde se tăiau vitele destinate consumului, (învechit) scaun, (regional) tăietorie, belitoare (v. a b a t o r); prăvălie pentru desfacerea cărnii destinate consumului, (învechit și regional) meserniță, căsăpie, (Transilv.) fleșcărie, cărnărie (v. h a l ă). Casapul zăbovindu-să în căsapniță (mesarniță, cărnărie, măcelărie) după lucrul său. ȚICHINDEAL, F. 197/3, cf. ZILOT, CRON. 82, LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Națl și Gubacec tăiau carne în măcélărie, iar Ladman cumpăra vitele, lucra la tăietorie și le aducea carnea tăiată. SLAVICI, O. II, 168, cf. 167, BARCIANU. Vitele. . . treceau la măcelăriile din Austria și Germania. N. A. BOGDAN, C. M. 90, cf. DS. În jurul măcelăriilor . . . aveau loc cele mai crunte bătălii. GALACTION, O. 309. S-au strîns ca cîinii la măcelărie, se spune despre oamenii care se adună în număr mare, oriunde cred că pot trage vreun folos. Cf. ZANNE, P. V, 398. 2. Ocupația măcelarului (1); (rar) măcelărit¹. Măcel[a]rie să chiam[a] negustorie (a 1713). IORGA, S. D. V, 353. 3. (Învechit) Măcelărire (2); măcel. Și văz, în Tramontana, lîngă o gîrlă, făcîndu-se măcelării de oști turcești (a. 1693). FN 17, cf. 25. Mare au fost măcelăria cazacilor. ASACHI, S. L. II, 8, cf. 27, 54. Privea măcelăria ce începuse. NEGRUZZI, S. I, 152. Această măcilărie nemaipomenită de oameni. MARIAN, T. 135. - Pl.: măcelării. – Și: (regional) măcilărie s. f. – Măcelar + suf. -ie. – Pentru sensul 3 cf. m ă c e l ă r i (3).