măduvuță sf [At: GR. S. VI, 160 / V: ~uhu~, ~duu~ / Pl: ~țe / E: măduvă + -uță] 1-6 (Pop; șhp) Măduvioară (1-6).

măduhuță sf vz măduvuță

măduuță sf vz măduvuță

MĂDUVUȚĂ s. v. măduvioară.

măduvuță s. v. MĂDUVIOARĂ.

MĂDUVUȚĂ s. f. (La pl., în descîntece) Măduvioară. Din toate măduvuțele. GR. S. VI, 160. Din tăte osuțăle, Din tăie mâduuțăle. ARH. FOLK. VII, 97. - Pl.: măduvuțe. – Și: măduhúță (LB), măduúță s. f. – Măduvă -f- suf. -uțâ.

MĂDUHUȚĂ s. f. v. măduvuță.

MĂDUUȚĂ s. f. v. măduvuță.