MĂLĂIEȚ, -IAȚĂ, mălăieți, -e, adj. 1. (Despre fructe sau legume) Moale și sfărâmicios, făinos; prea copt. 2. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de energie; moale; p. ext. prostănac, bleg. – Mălai + suf. -eț.

mălăieț, ~iață a [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: mălai + -eț] 1 Cu consistență sau aspect făinos, nisipos Si: (rar) mălăios, (reg) mălăicios, mălăit¹, mălăietic, mălăiețos. 2 (D. fructe sau legume) Cu carnea moale și sfărâmicioasă. 3 Cu gust sălciu Si: fad. 4 Prea copt Si: dospit, fleșcăit. 5 (Reg) Cărnos. 6 (Pan; rar; d. bolovani de piatră, de sare etc.) Sfărâmicios. 7 (Fig; dep; d. oameni și manifestările lor) Lipsit de energie Si: bleg, moale. 8 (Reg; d. pâine) Preparat din făină de grâu amestecată cu mult mălai. 9 (Mun) Ușor de digerat.

MĂLĂIEȚ, -IAȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, fărîmicios; prea copt. Pară mălăiață. ◊ Expr. (Pică) pară mălăiață în gura lui Nătăfleață, se zice despre un om leneș, care așteaptă să-i vină toate de-a gata. ◊ (Substantivat) Pepenii galbeni... se numesc... mălăieți cînd sînt moi. PAMFILE, A. R. 175. ◊ Fig. Moale, lipsit de energie; p. ext. prostovan. Iubirea fără dojană nu-i iubire deplină, sinceră, cinstită. E doar un sentimentalism comod, mălăieț și laș. V. ROM. iulie 1953, 261.

MĂLĂIEȚ, -IAȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt.

MĂLĂIEȚ ~iață (~ieți, ~iețe) 1) (despre unele ciuperci, legume etc.) Care are partea comestibilă moale și făinoasă. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de vigoare și energie; molatic; molâu. /mălai + suf. ~ieț

mălăĭéț, -ĭáță adj., pl. f. ĭețe (d. mălaĭ). Moale și făinos, vorbind de pere și zămoșĭ (pepenĭ galbenĭ). V. nătăfleață.

mălăeț a. moale făinos (ca mălaiul): pere mălăețe.

mălăieț adj. m., pl. mălăieți; f. mălăiață, pl. mălăiețe

mălăieț adj. m., pl. mălăieți; f. mălăiață, pl. mălăiețe

mălăieț adj. m., pl. mălăieți; f. sg. mălăiață, pl. mălăiețe

mălăieț

mălăieț, -iață.

MĂLĂIEȚ adj. v. bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol.

MĂLĂIEȚ adj. făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăiețos, mălăit. (Fruct ~.)

MĂLĂIEȚ adj. făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăiețos, mălăit. (Fruct ~.)

mălăieț adj. v. BLEG. INDOLENT. LĂLÎU. MOALE. MOLATIC. MOLÎU. MOTOTOL.

MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ adj. 1. (Despre unele fructe sau legume) Cu carnea moale și sfărîmicioasă ; cu consistență sau aspect făinos, nisipos, (rar) m ă l ă i o s, (regional) m ă l ă i c i o s, m ă l ă i t¹, m ă l ă i e t ic, m ă l ă i e ț o s, m ă l c ă i a ț; cu gust sălciu, fad (DR. II, 706). Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D. Numiri de pere: . . .bordușele (mălăiețe). BARONZI, L. 93, cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Pepenii galbeni, după tăria miezului și după dulceața ce o au, se numesc: scorțoși, cînd sînt tari și dulci. . . și mălăieți cînd sînt moi. PAMFILE, A. R. 175. Pere mălăiețe. ȘĂINEANU, D. U. Măr mălăieț. ȚIPLEA, P. P. 62. Cartofi de cele mălăiețe. ALR II 4 090/520, cf. 4090/784, 791, 899, 928. Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață, se zice unui om leneș, care așteaptă să-i vină toate de-a gata. Cf. ZANNE, P. I, 243, VI, 219, GALAN, Z. R. 393. ◊ (În contexte figurate) Că nu-i măru zermănos Să mușc din el să-l țîp gios; Ce-i o pară mălăiață Și mni-a si pe a mea ziață. CANDREA, Ț. O. 45. C-aiesta nu-i. . . măr putregăios Tot să-l muști și să-l țîpi jos, Ba-i o pară mălăiață Și ți-a fi pe-a ta viață. BÎRLEA, C. P. 158. ♦ Prea copt, fleșcăit ; dospit. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Perele, cari după ce se coc devin moi, se numesc pere mălăiețe. Com. MARIAN, cf. BARCIANU, DS. ◊ Fi g. Iubirea fără dojană nu-i iubire deplină, sinceră, cinstită. E doar un sentimentalism comod, mălăieț și laș. V. ROM. iulie 1953, 261. ♦ (Regional) Cărnos. Cf. ALR SN I h 202. ♦ P. anal. (Rar, despre bolovani de piatră, de sare etc.) Sfărîmicios. Cf. DDRF, TDRG. Piatră mălăiață. H XI 324. 2. F i g. (Depreciativ, despre oameni și manifestările lor) Lipsit de energie ; moale, bleg. Cf. COSTINESCU. Tiranii, mari și mici, sînt mălăieți și trecători ca roua. JIPESCU, O. 2, cf. 156. 3. (Regional, despre pîine) Preparat din făină de grîu amestecată cu mult mălai. Com. din TĂRCĂIȚA-BEIUȘ. 4. (Prin Munt.) „Ușor de mistuit”. RĂDULESCU-CODIN. – Pl.: mălăieți, -e. – Mălai + suf. -eț.