10 definiții pentru mărginuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
mărginuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: margine + -uță] 1-2 (Șhp) Margine (1) (mică) Si: mărgioară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine. Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărginuță (rar) s. f., g.-d. art. mărginuței; pl. mărginuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărginuță (rar) s. f., g.-d. art. mărginuței; pl. mărginuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărginuță s. f., g.-d. art. mărginuței; pl. mărginuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRGINUȚĂ s. (reg.) mărgioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRGINUȚĂ s. (reg.) mărgioară.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRGINUȚĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r g i n e; mărgioară. Cf. LB. [Banilor] li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153. Mărjinuța talgirului. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. O lăsat o mărjinuță ș-apîi o făcut găureli. ib. - Pl.: mărginuțe. – Margine + suf. -uță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mărginuță, mărginuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui margine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mărgioară
- Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153. DLRLC
-
etimologie:
- Margine + -uță. DEX '98 DEX '09