măscăriciune sf [At: PRAV. 224 / Pl: ~ni / E: măscări + -ciune] (Înv) 1 Vorbă, gest, purtare trivială Si: (înv) măscărie (1), (îvr) măscăritură (1), măscărnicie (1) Vz obscenitate, pornografie. 2 Vorbă sau faptă hazlie Si: (înv) măscărie (2), (îvr) măscăritură (2), măscărnicie (2) Vz bufonerie, ghidușie, poznă. 3 Lucru neserios. 4 Obicei, practică nelegiuită.

măscăriciune (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

măscăriciune (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

măscăriciune s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

MĂSCĂRICIUNE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

măscăriciune s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. NECUVIINȚĂ. NERUȘINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.

MĂSCĂRICIUNE s. f. (Învechit) Vorbă, gest, purtare trivială (v. o b s c e n i t a t e, po r n o g r a f i e); vorbă sau faptă hazlie (v. p o z n ă, g h i d u ș i e, b u f o ne r i e); (învechit) măscărie, (învechit, rar) măscăritură, măscărnicie. Cela ce va face niscare măscăriciuni, de să rîdză cetașii lui, ca un suduitoriu să va certa. PRAV. 224. Bogdan-vodă. . . iubea glumele și măscăriciuni și giocuri copilărești. N. COSTIN, LET. I A, 78/17. ♦ Lucru neserios. V. b a t j o c u r ă. După alalte nenumărate mărețe pete ce ave, și învățătura oștenirii au schimbat-o în giocuri și în măscăriciuni. CANTEMIR, HR. 203. ** Obicei, practică nelegiuită Și-i aducea lui jirtfe ceia ce să gătia să se însoare. . . și aceasta măscăriciune de la slujitorii idolilor celor didemult s-au tras (a. 1 750). GCR II, 51/18, cf. 52/40. - Pl.: măscăriciuni. – Măscări¹ + suf. -iuune.