măsuță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mes~ / Pl: ~țe / E: masă¹ + -uță] 1-2 (Șhp) Masă (1) (mică). 3 (Șhp) Ospăț.

MĂSUȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă; masă mică; mescioară. De la măsuța lui acum, Se-nalță obosit poetul, Privind în depărtare cum Se spulber nourii cu-ncetul. DEȘLIU, M. 21. Se întoarse gîfîind, ca să ieie măsuța cu trei picioare. SADOVEANU, B. 53. Măsuță mult bogată, Tot cu poame-mpodobită, Cu naframă-acoperită. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. La mine, pe măsuța de noapte, ai un antinevralgic. BARANGA, E 204. – Variantă: mesuță (C. PETRESCU, Î. II 77) s. f.

măsúță, V. mesuță.

mesuță sf vz măsuță

măsuță-jardinieră s. f. ◊ „Pentru camere luminoase, se poate propune o măsuță-jardinieră în mijlocul căreia, într-o tăietură special practicată, punem un recipient de tablă umplut cu pământ de flori și plantat în consecință.” Mag. 22 XI 69 p. 6 (din măsuță + jardinieră)

mesúță și măsúță f., pl. e (d. masă, mese). Mescĭoară, masă mică.

măsuță s. f., g.-d. art. măsuței; pl. măsuțe

măsuță s. f., g.-d. art. măsuței; pl. măsuțe

măsuță s. f., g.-d. art. măsuței; pl. măsuțe

măsuță.

MĂSUȚĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesișoară. 2. măsuță de noapte = noptieră.

MĂSUȚĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesișoară. 2. măsuță de noapte = noptieră.

MĂSUȚĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a s ă¹. Cf. m a s ă¹ (I 1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Casele. . . se împodobeau cu mesuțe, sofale, canapele. IORGA, L. II, 49. Pentru case fără copii, cei doi inși au și mese dintr-o singură bucată, mici și cu trei picioare, numindu-se mesuță, mesișoarâ sau măsuță. PAMFILE, I. C. 147. Căută pe măsuța dintre ferestre unde se afla un teanc de ziare cu banda neatinsă. C. PETRESCU, C. V. 144, cf. 22, 141. Întinse mîna spre lampa de pe măsuță și înăuntru năvăli întunericul. V. ROM. august 1954, 103. De la măsuța lui acum, Se-nălță obosit poetul, Privind în depărtare cum Se spulber nourii cu-ncetul. DEȘLIU, M. 21. Măsuță mult bogată, Tot cu poame-mpodobitâ, Cu năframă-acoperită. ALECSANDRI, P. P. 105, cf. MARIAN, SA. 71. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. Se așeză pe pat, în fața ;inesuței de noapte. TEODREANU, M. II, 117. La mine pe măsuța de noapte, ai un antinevralgic. BARANGA, I. 204. - Cf. m a s ă¹ (I 3). O făcut o masuțî după cît l-o prins puterea. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: măsuțe. – Și: (rar) mesuță s. f.- Masă¹ + suf. -uță.

MESUȚĂ s. f. v. măsuță.