NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

năpârstoc, ~oacă [At: BĂRAC, T. 72/31 / V: (reg) napostroc, năpăr~, năpăstroc, ~âstroc, năprâs~, năpustroc, nopostroc, nopros~ / Pl: ~oci, ~oace / E: bg напръсток] 1 sn (Îvp) Degetar folosit la cusut. 2 sn Recipient foarte mic. 3 sn (Udp „de”). 4 smf (Fam) Epitet alintător pentru un copil. 5 smf (Pex; prt) Om mic de statură. 6 smf Om neputincios. 7 smf (Olt) Copil mezin.

NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

NĂPÂRSTOC ~oace n. pop. Obiect de croitorie, care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură; degetar. /<bulg. năprăstok

năpârstoc n. Mold. degetar fără fund. [Slav. NAPRŬSTŬKŬ, din PRŬSTŬ, deget].

napostroc s vz năpârstoc

năpărstoc s vz năpârstoc

năpăstroc s vz năpârstoc

năpâstroc s vz năpârstoc

năprâstoc s vz năpârstoc

năpustroc s vz năpârstoc

nopostroc sn vz năpârstoc

noprostoc sn vz năpârstoc

NĂPĂSTROC s. n.^[1] v. năpîrstoc¹. corectat(ă)

NĂPÎRSTOC¹, năpîrstoace, s. n. (Regional) Degetar (fără fund). Am un năpîrstoc, Șade jos la foc Și dă cu săgețile În toate părțile Și ustură și bășică Și frige și mușcă (Scînteile). PĂSCULESCU, L. P. 99. – Variantă: năpăstroc s. n.

năpîrstóc n. pl. oace (vsl. na-prŭstŭkŭ, de deget, d. prĭstŭ, deget; rus. naperstok, sîrb. naprstak și napršnjak, bg. naprŭstnik, degetar. V. pîrslea). Munt. Rar. Degetar. Fig. Iron. Om prea scund. – În Ial. și năpîstroc.

năpârstoc¹ (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoace

năpârstoc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoace

năpârstoc (degetar) s. n., pl. năpârstoace

năpîrstoc

năpîrstoc (năpîrstoace), s. n. – Degetar. – Megl. năprostoc. Sl. *naprŭstŭkŭ, din prĭstŭ „deget” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. bg. naprŭstnik, sb. naprstak, rus. naperstok.

NĂPÂRSTOC s. v. degetar, pici, prichindel, puști, țânc.

năpîrstoc s. v. DEGETAR. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. ȚÎNC.

NĂPÎRSTOC s. n. (ȚR) Degetar. Și-i puseră pren deagete năpărstoace arse. M 1698 aug., 82^r, col. II. Si-i puseră prin deagete năpîrstoace arse. M 1780 aug., 126^r, col. II. Etimologie: bg. naprăstok.