NARCOTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care provoacă narcoză. 2. Substanță cu ajutorul căreia se poate provoca somnul. – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

narcotic, ~ă [At: AR (1829), 832/18 / V: (sst) ~hotic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr narcotique, ger narkotisch] 1-2 sn, a (Substanță, medicament, emanație etc.) care produce narcoză. 3 a (Pex) Amețitor. 4 a (Rar, d. stări fizice) Provocat de o substanță narcotică (1). 5 a (Rar; d. oameni) În stare de narcoză. 6 a (Rar) Datorat narcozei. 7 sn (Mpl) Droguri.

*NARCOTIC l. adj. ☠ Care adoarme (vorb. de medicamente ca: opiu, morfină, beladona, etc.). II. (pl. -ce) sn. Ori-ce medicament narcotic [fr.].

NARCOTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoza. 2. Adj. (Rar; despre stări fizice) Provocat de un narcotic (1). – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

NARCOTIC, narcotice, s. n. Substanță cu ajutorul căreia se provoacă narcoza. Opiul este un narcotic natural. Eterul este un narcotic produs pe cale sintetică. ▭ A luat un narcotic greu și nu poate să se deștepte. CĂLINESCU, E. O. II 157. ◊ (Adjectival) Substanță narcotică. – Variantă: (învechit) narhotic (NEGRUZZI, S. III 403) s. n.

NARCOTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoză. // adj. (Rar; despre stări psihofizice) Provocat de un narcotic; în stare de narcoză, datorat narcozei. [< fr. narcotique].

NARCOTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch)

NARCOTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre substanțe) Care provoacă narcoza. 2) (despre stări) Care este provocat de o substanță stupefiantă. /<fr. narcotique, germ. Narkotisch

narcotic a. care adoarme. ║ n. substanță soporifică: opiul e un narcotic.

* narcótic, -ă adj. (vgr. narcotikós, d. narke, toropeală. V. narcis). Care te adoarme (somnifer), ca macu, beladona, măselarița ș.a. S.n., pl. e. Substanță care te adoarme. V. hașiș.

narhotic, ~ă a vz narcotic

narcotic¹ adj. m., pl. narcotici; f. narcotică, pl. narcotice

narcotic¹ adj. m., pl. narcotici; f. narcotică, pl. narcotice

narcotic adj. m., pl. narcotici; f. sg. narcotică, pl. narcotice

NARCOTIC s., adj. v. somnifer.

NARCOTIC s., adj. (FARM.) hipnotic, hipnotizant, somnifer, soporific, (livr.) soporifer, (rar) adormitor, (înv.) soporativ. (Barbituricele sînt ~.)

NARCOTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe, medicamente, emanații etc.) Care produce narcoza, care narcotizează; p. ext. amețitor, adormitor, (învechit) amorțitor. Cel mai cumplit și mai pătrunzătoriu venin narcotic. ar (1829), 832/18. Veninul plîntelor narcotice seau amorțitoare ațîță organele, aduce amețeală. ib. 83²/38, cf. i. golescu, c. Aburi narcotici. albineț, m. 84/25, cf. negulici, stamati, d., polizu, prot.-pop., n. d., pontbriant, d. A narghilelei narcotice parfumuri. alecsandri, poezii, 384, cf. costinescu, lm. Medicamentele narcotice sînt și calmante. bianu, d. s. ◊ (În contexte figurate) Veniți și voi, vise amăgitoare... și veniți în camera acestui infam ca să-i închideți ochii prin narcotica voastră suflare. filimon, o. i, 277. Mergi în brațele veșnicei uitări, tu, capodoperă cu efect narcotic! gane, n. iii, 155. Omenirea cea de rînd... îmbrobodită cu narcotice pilule... poate fi mai lesne înșelată. ralea, s. t. ii, 305. ♦ (Substantivat, n.) Substanță medicamentoasă cu ajutorul căreia se poate provoca narcoza. v. anestezic, soporific. O cutie în care era două siropuri: unul alb, altul negru. în cel alb, este un narhotic foarte tare, care adoarme pentru douăsprezece ceasuri. negruzzi, s. iii, 403. Adesea se hrănea numai cu narcotice și excitante. maiorescu, cr. ii, 300. Opiul este un narcotic. șăineanu, d. u. A aplicat un narcotic chimic de anestezie generală. ygrec, m. n. 4. Bolnavul ședea pe spate, ca un om care a luat un narcotic greu și nu poate să se deștepte. călinescu, e. o. ii, 157. ◊ Fig. Să-ți adormi și tu talentul cu-al disgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic? vlahuță, o. a. i, 63. Gol și enigmatic rămîne paharul din care visurile narcoticului s-au împrăștiat. anghel, pr. 34. Ne-amețim În scurgerea de timp aridă, Cu splendidul narcotic al cărților de joc. camil petrescu, v. 97. Îndeletnicirea șahului e narcoticul cel mai puțin primejdios pentru muritorii care sufără de morbul bătrîneții. SADOVEANU, E. 43. 2. (Rar; despre stări fizice) Produs, provocat de o substanță narcotică (1). Visează in amețeala narcotică – întinse pe canapea, f (1903), 162. – pl.: narcotici, -ce. – Și: (suspect) narhotic, -ă adj. – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.