13 definiții pentru nativ
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- synonyms (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NATIV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NATIV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nativ, ~ă [At: J. CIHAC, I. N. 405/21 / Pl: ~i, ~e / E: lat nativus, fr natif ger nativ] 1 a (Chm; d. elemente) Care se găsește în natură în stare pură, neamestecat cu alte substanțe. 2 a (D. însușirile oamenilor) Din naștere Si: înnăscut. 3 a (D. însușirile oamenilor) Firesc. 4 (D. oameni) Născut în locul despre care se vorbește. 5 smf (Rar) Băștinaș. 6 (Îvr; d. locuri) Natal (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NATIV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. Din naștere, înnăscut; natural, firesc. Cătălin era fermecător la vorbă, avea o ușurință rară să traducă gîndurile în imagini... și o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 44. 2.(Mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pămîntului necombinat cu alte substanțe; pur. Cuprul se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații chimice. ▭ Într-o regiune mai lăturașă... a găsit un obiect de aramă nativă. ODOBESCU, S. II 422.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NATIV, -Ă adj. 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. [Cf. fr. natif, lat. nativus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NATIV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține cuiva din naștere; înnăscut. 2) (despre metale și unele minerale) Care se găsește în natură în stare pură; care nu este combinat cu alte substanțe. Aur ~. /<lat. nativus, fr. natif, germ. nativ
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nativ a. 1. din naștere: calități native; 2. se zice de metalele găsite în pământ în stare pură: aur nativ.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* natív, -ă adj. (lat. nativus, d. natus, născut. V. naiv). Natural, adus din naștere: virtute nativă. Așa cum se află în natură, vorbind de metale și minerale: auru nativ se găsește în formă de pepite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!nativ adj. m., s. m., pl. nativi; adj. f., s. f. nativă, pl. native
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nativ adj. m., pl. nativi; f. nativă, pl. native
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nativ adj. m., pl. nativi; f. sg. nativă, pl. native
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
NATIV adj. 1. v. înnăscut. 2. curat, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NATIV adj. 1. înnăscut, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. curat, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nativ, nativăadjectiv
-
- Cătălin era fermecător la vorbă, avea o ușurință rară să traducă gîndurile în imagini... și o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 44. DLRLC
-
- 2. (Despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pur
- Cuprul se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații chimice. DLRLC
- Într-o regiune mai lăturașă... a găsit un obiect de aramă nativă. ODOBESCU, S. II 422. DLRLC
-
etimologie:
- nativus DEX '09 DEX '98 DN
- natif DEX '09 DEX '98 DN
- nativ DEX '09 DEX '98 MDN '00