NEADEVĂR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.

neadevăr, ~ară [At: SIMION DASC., ap. LET. 48 / P: ne-a~ / Pl: (1) ~veri, ~e, (2-4) ~uri / E: ne- + adevăr] 1 a (Îvr) Neadevărat. 2 sn Lipsă de conformitate cu realitatea. Si: inexactitate, falsitate. 3 sn Afirmație care falsifică adevărul în mod deliberat, având de obicei ca scop înșelarea cuiva Si: minciună. 4 sn Eroare.

NEADEVĂR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Ne- + adevăr.

NEADEVĂR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă. V. minciună. Bibescu știa că spune un neadevăr, dar voia mai curînd să sugereze această emoție. CAMIL PETRESCU, O. II 244. S-ar simți, în creațiunea lui, nesinceritatea, nenaturalul, neadevărul. GHEREA, ST. CR. III 407.

NEADEVĂR ~uri n. (negativ de la adevăr) Afirmație inexactă sau denaturată în mod intenționat; minciună. [Sil. ne-a-] /ne- + adevăr

neadevăr n. ceeace e contrar adevărului, minciună.

neadevăr (ea dift.) n., pl. urĭ. Lipsă de adevăr, minciună, inexactitate.

neadevăr (desp. ne-a-) s. n., pl. neadevăruri

neadevăr (ne-a-) s. n., pl. neadevăruri

neadevăr s. n. (sil. ne-a-), pl. neadevăruri

NEADEVĂR s. 1. v. falsitate. 2. v. minciună.

NEADEVĂR s. 1. falsitate, inexactitate, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e un ~.)