NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.

neasemănat, ~ă [At: VARLAAM, C. 319 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + asemănat] 1 a (Înv) Care nu este asemănat cu nimic. 2 a Care nu seamănă cu altcineva sau cu ceva. 3 a (D. mai multe ființe sau lucruri) Care se deosebesc între ele. 4 a Care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite Si: incomparabil, neasemuit, unic, (înv) nesemuit. 5 av (Precedând un adjectiv la gradul comparativ; cu sens superlativ) Incomparabil. 6 a (Rar) Curios. 7 a (Rar) Ciudat.

NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat.

NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. Care nu poate fi asemănat cu nimic, fără seamăn; neasemuit, incomparabil. [Caragiale] a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa, ajutat de o putere neasemănată de expresie. IBRĂILEANU, SP. CR. 219.

NEASEMĂNAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la asemănat): De ~ care nu poate fi asemănat; incomparabil. [Sil. ne-a-] /ne- + asemănat

neasemănat a. și adv. foarte diferit, incomparabil.

neasemănát, -ă adj. (ea 2 sil.). Foarte diferit, imcomparabil. Adv. În mod imcomparabil.

neasemănat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasemănați; f. neasemănată, pl. neasemănate

neasemănat (ne-a-) adj. m., pl. neasemănați; f. neasemănată, pl. neasemănate

neasemănat adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemănați; f. sg. neasemănată, pl. neasemănate

neasemănat.

NEASEMĂNAT adj. v. unic.

NEASEMĂNAT adj. incomparabil, inegalabil, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmat. (O voce ~; însușiri ~.)