NEATÂRNAT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

neatârnat, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 30 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + atârnat] (Asr) 1 Care nu depinde de cineva sau de ceva Si: independent, (înv) nedependent. 2 (Spc) Independent din punct de vedere politic Si: autonom.

NEATÂRNAT, -Ă, neatârnați, -te, adj. (Înv.) Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atârnat.

NEATÂRNAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la atârnat) (despre state sau popoare) Care nu depinde de nimeni; independent; liber; autonom; slobod; suveran. [Sil. ne-a-] /ne- + atârnat

neatârnat a. independent.

ATÎRNAT I. adj. 1 p. ATÎRNA ¶¶ NEATÎRNAT ¶ 2 Plecat în jos: ca un cățel cu urechile ~e (GOL.) ¶ 3 fig. Supus, lipsit de libertate deplină. II. sm. 💒 Unul din stîlpii ce sprijinesc streașina Ia o casă (DAM.)

NEATÎRNAT, -Ă, neatîrnați, -te, adj. Independent. V. autonom. Entuziasmul meu era într-adevăr nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate, al peștilor și racilor, al vidrelor și vulpilor. SADOVEANU, N. F. 53. Deosebite staturi mici... se contopiră printr-o mișcare de unitate în două staturi neatîrnate, al Țării Romînești și al Moldovei. BĂLCESCU, O. II 12.

neatîrnát, -ă (ea 2 sil.) adj. Independent.

neatârnat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatârnați; f. neatârnată, pl. neatârnate

neatârnat (ne-a-) adj. m., pl. neatârnați; f. neatârnată, pl. neatârnate

neatârnat adj. m. (sil. ne-a-), pl. neatârnați; f. sg. neatârnată, pl. neatârnate

NEATÂRNAT adj. 1. v. independent. 2. v. autocefal.

NEATÎRNAT adj. 1. independent, liber, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. (BIS.) autocefal, independent. (Biserica ortodoxă română este ~.)