NECIOPLIT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Pref. ne- + cioplit.

necioplit, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 59/7 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + cioplit] 1 a (D. lemn, piatră etc.) Care nu este cioplit. 2 a (Pan; rar; d. păr, barbă) Care nu a fost tăiat. 3 a (Fig; d. oameni) Lipsit de finețe și delicatețe în trăsături Si: grosolan, (reg) neciocârtit. 4-5 smf, a (Fig) (Om) lipsit de educație și de cultură. 6-7 smf, a (Fig) (Om) cu apucături grosolane Si: bădăran, mojic. 8 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de educație, de cultură, de civilizație Si: grosolan.

NECIOPLIT adj. 1 Care nu e cioplit, nedat la rîndea ¶ 2 Ⓕ Grosolan, bădăran, din topor: cine se uită la un ~ ca mine, dragii moșului? (ISP.); nu băgați de samă, boierilor, că-i un biet cioban ~ (ALECS.).

NECIOPLIT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. Fig. Lipsit de educație (și de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Ne- + cioplit.

NECIOPLIT, -Ă, neciopliți, -te, adj. 1. Care nu e cioplit, care nu e netezit la cioplitor, lucrat din topor. Venea [pe apă] o cutie mică și necioplită. ISPIRESCU, L. 349. ◊ Fig. Ce mișcări respingătoare! Ce obrazuri necioplite. HASDEU, R. V. 82. 2. Fig. (Despre oameni și purtările lor) Lipsit de educație; prost crescut, grosolan, nedelicat.

NECIOPLIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (negativ de la cioplit) 1) Care nu este cioplit. 2) fig. Care nu are deprinderi de bună purtare. /ne- + cioplit

necioplit a. 1. nedat la rândea; 2. fig. grosolan.

necĭoplít, -ă adj. Care nu e cĭoplit, nu e netezit. Fig. Brut, grosolan, mojic: om necĭoplit.

CIOPLIT I. adj. 1 p. CIOPLI ¶ ¶ C. NECIOPLIT ¶ 2 Netezit; sculptat; chip ~, idol ¶ 3 Ⓕ Civilizat, cult: strănepoții mei să fie mai ciopliți decît mine (CRG.). II. sbst. Faptul de a ciopli: să nu se trudească... cu ~ul și cu așezatul podinelor (LUNG.).

necioplit (desp. -cio-plit) adj. m., pl. neciopliți; f. necioplită, pl. necioplite

necioplit (-cio-plit) adj. m., pl. neciopliți; f. necioplită, pl. necioplite

necioplit adj. m. (sil. -cio-plit), pl. neciopliți; f. sg. necioplită, pl. necioplite

NECIOPLIT adj. 1. v. brut. 2. v. butucănos.

NECIOPLIT adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

NECIOPLIT adj. v. bădărănesc, mahalagesc, mitocănesc, mârlănesc, mojicesc, țopesc, țopârlănesc.

NECIOPLIT adj. 1. brut, grosolan, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material ~.) 2. butucănos, grosolan, (reg.) butucos. (Un obiect ~.)

necioplit adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

necioplit adj. v. BĂDĂRĂNESC. MAHALAGESC. MITOCĂNESC. MÎRLĂNESC. MOJICESC. ȚOPESC. ȚOPÎRLĂNESC.

Necioplit ≠ binecrescut, cioplit, grațios

NECIOPLIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui cioplit. Cf. ispirescu, l. 349, zanne, p. iv, 491. ♦ P. anal. (Rar; despre păr, barbă etc.) Care nu a fost tăiat, care nu a fost tuns. Să-l vadă cu o bărboaie necioplită nevăzindu-i obrazul, abea să i se vadă ochii să caute cu ei de subt sprînceane. țichindeal, f. 59/7. ♦ Fig. Lipsit de finețe și delicatețe în trăsături; din topor, grosolan, (regional) neciocîrtit. Ce ființi nesuferite! Ce mișcări respingătoare! Ce obrazuri necioplite. hasdeu, r. v. 82. Corpul ei este, am putea zice, cam necioplit. f (1903), 162. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de educație (și de cultură); cu apucături grosolane; bădăran, mojic (2), (popular) pădureț (I 5), (regional) mocofănos, necunoscător (2),negîndit (3), negreblat, nerod (I 3), (neobișnuit) nedegroșit. Tu ești om fără simțire Și un barbar necioplit. pann, e. ii, 142/7. Știm că noroadele necioplite nu deosibesc între naționalitate și religie. Gt (1839), 100²/36. Nu băgați de samă, boierilor, că-i un biet cioban necioplit. alecsandri, t. 621, cf. 909. Baciul, om necioplit..., dădu buzna înăuntrul stînei. gane, n. ii, 47. Să-ți spun drept, nene, eu sînt un german necioplit și deschis, poate nu-i fi mulțumit de sfatul ce ți-oi da eu. i. negruzzi, s. vi, 13. Nu-mi place, cînd vin la voi să pun frac și mănuși albe-, știi că eu sînt cam necioplit. hogaș, dr. i, 171. Abia după un timp flăcăul își dădu seama că a fost necioplit. t. popovici, se. 524, cf. alr ii 3 668/36. ◊ (Substantivat) Cine se uită la un necioplit ca mine, dragii moșului? ispirescu, ap. cade. Ia aminte bine, Că-n bonton sînt pravili grele pentr-un necioplit ca tine. vlahuță, p. 136. S-au dovedit niște neciopliți și niște bețivi. sadoveanu, o. xi, 229. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care denotă sau trădează lipsă de educație, de cultură, de civilizație; grosolan. Avea și Floricica gusturile ei necioplite. hogaș, dr. i, 178. – Pl.: neciopliți, -te. – Pref. ne- + cioplit.