NECLARITATE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Pref. ne- + claritate.

neclaritate sf [At: V. ROM. august 1961, 134 / Pl: (2) ~tăți / E: ne- + claritate] 1 Lipsă de claritate. 2 Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă.

NECLARITATE, neclarități, s. f. Lipsă de claritate. ♦ Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. – Ne- + claritate.

* CLARITATE sf. 1 Lumină ¶ 2 Limpezime ¶ 3 Transparență ¶ ¶ C. NECLARITATE [lat.].

neclaritate (desp. ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclarității; pl. neclarități

neclaritate (ne-cla-) s. f., g.-d. art. neclarității; pl. neclarități

neclaritate s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. neclarității; pl. neclarități

NECLARITATE s. 1. v. imprecizie. 2. v. confuzie.

NECLARITATE s. 1. imprecizie, neprecizie. (~ unui contur, a unei siluete.) 2. confuzie, imprecizie, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)

NECLARITATE. Subst. Neclaritate, obscuritate (fig.), ambiguitate (livr.), imprecizie, prolixitate, confuzie, nebulozitate (fig.), încîlceală (fig.), încîlcire (fig.), haos (fig.), dezlînare (fig.), incoerență, inexactitate, neexactitate, echivoc, nelămurire. Galimatias, logogrif (fig.); hieroglifă (fig.), rebus (fig.), șaradă (fig.); enigmă, mister. Ermetism. Adj. Neclar, indistinct (livr.), obscur (fig.), ambiguu (livr.), imprecis, echivoc, vag, sibilic, sibilin (rar), sibilinic (rar), prolix, greoi (fig.), confuz, abstrus (rar), neinteligibil, amfiguric (franțuzism), sofisticat, ermetic (fig.), alambicat, abscons (livr.), nebulos (livr.), incoerent, nedefinit, nelămurit, nedeslușit, încîlcit (fig.), întortocheat (fig.), haotic (fig.), complicat; indescifrabil, nedescifrabil, neciteț, ilizibil (livr.), logogrific, criptic; enigmatic, misterios. Vb. A fi neclar (ambiguu). A nu desluși, a nu înțelege, a nu pricepe. A se exprima inexact, a vorbi în dodii, a vorbi în doi peri. A complica, a încîlci (fig.), a alambica (fig.). Adv. Fără claritate, (în mod) confuz (încîlcit, alambicat), cu două înțelesuri, în doi peri. V. dezordine.

Neclaritate ≠ claritate

NECLARITATE s. f. 1. Negativ al lui claritate. Cf. v. rom. august 1961, 134. 2. Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. Autorii cursului de metodică au izbutit să elaboreze o ediție îmbunătățită, înlăturînd o serie de neclarități. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 110. – Pl.: (2) neclarități. – Pref. ne- + claritate.