NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.

neclintit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 342 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + clintit] 1 Care nu se mișcă Si: imobil, nemișcat (1), (înv) nesmintit (1). 2 Încremenit. 3 În care nu se mișcă nimic. 4 În care nu intervine nici o schimbare. 5 Care nu este știrbit, vătămat, atins. 6 Întreg. 7 (Fig) Care nu se modifică Si: neschimbat (2), (înv) nevătămat (4). 8 (Fig) Statornic. 9 (Fig) Stabil. 10 (Fig; d. oameni) Hotărât. 11 (Fig; d. oameni) Inflexibil.

NECLINTIT adj. 1 Care nu se clintește din loc, nemișcat: înfipse sabia în pămînt, se propti într’însa și rămase ~ (ISP.); timp de mai bine de un ceas am stat ~ (BR.-VN.) ¶ 2 Neschimbat, statornic, nestrămutat.

NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit.

NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. 1. Care nu se clintește (din loc), nemișcat, încremenit. Stăturăm multă vreme neclintiți, cu răsuflările oprite, ascultînd prin întunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13. Peste geana neguroasă a hotarălor pămîntului cumpănea, palidă și neclintită, luna plină a miezului de noapte. HOGAȘ, DR. II 14. Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 159. ◊ (Adverbial) Toți stăteau și se uitau neclintit la el. DUMITRIU, N. 20. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Fig. Neschimbat, statornic, ferm, de nezdruncinat. Înfățișarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi lui popa Tonea, cu neclintită și chinuitoare preciziune. GALACTION, O. I 175. ◊ (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzești neclintit. CONACHI, P. 49.

NECLINTIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la clintit): De ~ care nu poate fi clintit; de nestrămutat; imobil. /ne- + clintit

neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mișca din loc: stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.; 2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat.

neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit în hotărîrile luĭ.

neclintit (desp. ne-clin-) adj. m., pl. neclintiți; f. neclintită, pl. neclintite

neclintit (ne-clin-) adj. m., pl. neclintiți; f. neclintită, pl. neclintite

neclintit adj. m. (sil. -clin-), pl. neclintiți; f. sg. neclintită, pl. neclintite

NECLINTIT adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. hotărât. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință neclintită.)

NECLINTIT adj. 1. fix, imobil, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, nemișcat, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 4. fix. imobil, încremenit, înlemnit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință ~.)

Neclintit ≠ mobil, neferm, nestatornic

NECLINTIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui clintit; care nu se mișcă, care se află în stare de nemișcare, imobil, nemișcat, nesmintit (1), (învechit) neclătit (1); încremenit. Ostrovul... fiind neclintit și întâi și apoi, până întru zilile mele, atuncea s-au clătit. herodot (1645), 342. Și cînd privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată în ceruri eu te-am zărit. heliade, o. i, 78. Luna galbenă, prin nouri, îi privește neclintită. ar (1839), 58²/4å9, cf. valian, v. Zoe îl privea neclintită. negruzzi, s. i, 19. Căci românul e întocmai precum stîncele mărețe Care-n valurile mărei furtunate și semețe Neclintite-n veci remîn. alecsandri, p. ii, 75. Calul stă neclintit... și ogarii cîteși cinci, nedînd seama la ceea ce se petrece, se odihnesc ca de popas. odobescu, s. iii, 59. Cuza Vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată cît a vorbit el. creangă, a. 159. Acesta cum văzu ce plăcintă i se pregătește, înfipse sabia în pămînt, se propti într-însa și remase neclintit. ispirescu, l. 138. Copacii, cu frunza neclintită, par zugrăviți. vlahuță, o. a. 410. Privea neclintit în adîncul cerului. delavrancea, v. v. 1. Rămase neclintit, cu mina întinsă. dunăreanu, ch. 8, cf. 79. Copiii se ridicară și rămaseră neclintiți. agîrbiceanu, a. 509. Lăstunii... se învîrtesc țipînd, în jurul turnurilor albe și neclintite ale bisericii. hogaș, dr. i, 9, cf. 49, ii, 14. Departe-n zare neclintite, Pădurile de sălcii par Castele negre feodale. minulescu, v. 22. Neclintită-n tremurul luminii, Statura lui s-a proiectat pe zare. topîrceanu, b. 99, cf. 63. Împietrise neclintită pe scaunul de supliciu al coaforului. c. petrescu, c. v. 169. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pîraie miloase care curgeau pe sub sălcii neclintite. sadoveanu, o. i, 96, cf. iii, 85. Băiatul se uita la ei drept, cu ochii mari neclintiți. id. ib. ii, 200, cf. x, 107. Țeasta [muntelui] se ține neclintită, tronînd deasupra celorlalte culmi. bogza, c. o. 60, cf. galan, b. ii, 6. Văd că barometrul stă neclintit de trei zile. tudoran, p. 170, cf. 11. Cum amenința numai cu săbiile, pe loc sta și oștile neclintite pînă ce venea ei la dînsele și le dumica toate. sbiera, p. 120. ◊ (Adverbial) Nu îl lăsa dupe urmă și ochii tăi neclintit Să nu-l piarză din vedere; mă asculți? fii îngrijit! heliade, o. i, 435. Înlemnirea zugrăvită pe figură îi dădea o înfățișare comică și cum stătea cu mina neclintit întinsă părea un scamator. c. petrescu, i. i, 13. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. Noaptea naltă Ce stăpinește neclintită Se duce vecinic negrăbită De la o lume la cealaltă. macedonski, o. i, 54. Plopii, umbre solitare, În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră. topîrceanu, b. 69. În această adăstare încordată, liniștea neclintită a străzii părea uneori un fenomen anormal. c. petrescu, o. p. i, 263. O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor in neclintit albastru. sadoveanu, o. iii, 224, cf. Iv, 131, id. e. 105. ♦ Care nu este știrbit, atins, vătămat, stricat; întreg. Vrăjmașii au rămas rușinați și domniia neclintită. r. greceanu, cm ii, 109. Suvenirul dulce de-un minut slăvit Printre-a vieții valuri sta-n veci neclintit! alecsandri, p. i, 212. Fu toamna lungă... Frunza in codru era neclintită, că era cald și frumos ca vara. pamfile, s. t. 71. 2. fig. Care nu se modifică, neschimbat (2); statornic, stabil, (învechit) nevătămat (1); hotărît, ferm, (învechit) neurnit (2). Are legătură cu turcul țeara lor, mai mult de o sută de ani neclintită. ureche, let. i, 193/8. Cu acest chip... fericirea domesnică să va așeza pe temeiuri neclintite. marcovici, d. 105/12. În darn au fost lacrimile și rugămințile ei, Radul, neclintit în deciziunea sa, ordona să se pregătească serbarea nunții. negruzzi, s. i, 107. Și in van fulgeră Joe supra coifelor audace, Neclintiți stau ș-unii ș-alții în măreață lupta lor. eminescu, o. iv, 136. Așa rîvneau la strălucirea toată Copiii slabi ai neclintitei firi. cerna, p. 62. Înfățișarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi... cu neclintită și chinuitoare preciziune. galaction, o. 175. Era iute la mînie și neclintit cînd își propunea ceva. vornic, p. 128. ◊ (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzești neclintit, De vrei să cîștigi în lume nume cum că ești cinstit. conachi, p. 49. Promovează perseverent și neclintit o politică de neintervenție. scînteia, 1962, nr. 5 401. – pl.: neclintiți, -te. – pref. ne- + clintit.