NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.

neclătit, ~ă a [At: CORESI, EV. 549 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + clătit] 1 (Înv) Care nu se mișcă Si: imobil, nemișcat. 2 (Înv) Care nu poate fi mișcat. 3 (Înv; fig) Solid. 4 (Înv; fig) Durabil. 5 (Înv; d. ființe și acțiunile lor) Statornic. 6 (Înv; d. oameni) Ferm. 7 (Înv) Care nu se modifică Si: neschimbat (2). 8-9 (Înv; pex) Care (nu este sau) nu trebuie atins, vătămat, alterat. 9^[1] (Înv) Permanent. 10 (Înv) Constant. 11 (Înv) Veșnic. 12 (D. rufe) Care nu a fost clătit.

NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. (Înv.) Neclintit. – Ne- + clătit.

NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Neclintit. Măria-sa veghează neclătit în hotărîrile sale. SADOVEANU, F. J. 343. O republică bine așezată, Pe temeiuri firești neclătite. BUDAI-DELEANU, Ț. 359.

neclătit (desp. ne-clă-) adj. m., pl. neclătiți; f. neclătită, pl. neclătite

neclătit (ne-clă-) adj. m., pl. neclătiți; f. neclătită, pl. neclătite

neclătit adj. m. (sil. -clă-), pl. neclătiți; f. sg. neclătită, pl. neclătite

NECLĂTIT adj. v. fix, imobil, neclintit, nemișcat, stabil.

neclătit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIȘCAT. STABIL.

NECLĂTIT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui clătit. 1. Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat, nemișcat, imobil, neclintit (1); fig. solid, durabil. Pune întru sufletul tău temelie neclătită (a. 1644). gcr i, 112/22. Să împinse corabia și piscul denainte să împlînta și sta neclătită. n. test. (1648), 171^v/24. Stă dar numele cel vechiu ca un temeiu neclătit. m. costin, let. i, 27/11. Și era toț stînd în văzduh neclătiți (a. 1692). gcr i, 303/30. Greuința carea asupră-ne vine; căci mari stînci, în mijlocul drumului, ca neclătite stau. cantemir, hr. 297. Spunerile ceale după legi arătate să proptesc pe stîlpi neclătiți, adecă pre axiome. micu, l. 157/14. Sta neclătit privind frumuseațele ceriului. molnar, ret. 127/5. Au stătut ca un stîlp neclătit țiind în mina sa focul ce ardea (a. 1809). gcr ii, 204/28. Și-n lumina dimineții toate stăteau neclătite, ca-ntr-o pace binecuvîntată. sadoveanu, o. xi, 294, cf. x, 292. ◊ (Adverbial) Mare tăceare se făcu și una într-ochii altiia ascuțit și neclătit căutînd. cantemir, ist. 117. ♦ (Despre ființe și despre acțiunile lor) Statornic; hotărit, ferm. Să fim de pururea neclătiți întru învățăturile lu Dumnezeu și să fugim de dobînda ceaia spurcata. coresi, ev. 549. Au sfat neclătit și sînt harnici. neagoe, înv. 224/13. Giurămînturile lui Roman Vodă, cum va fi neclătit de supt poroncile lui craiu. n. costin, l. 195. Jurămînt de credință neclătită. gt (1838), 49¹/13. Îndemnară însă pe popor... să stea neclătit în credința cătră monarh. barițiu, p. a. ii, 183. Măria-sa veghează neclătit în hotărîrile sale. sadoveanu, f. j. 343. ◊ (Substantivat) Derept aceaia îndrăzniți ca nește tari și neclătiți. coresi, ev. 202. 2. Care nu se modifică, nu se schimbă, neschimbat (2); p. ext. care nu este sau nu trebuie atins, știrbit, vătămat, alterat; permanent, constant; veșnic, etern. Lumină neclătită luminează întunecarea ochilor miei (a. 1633). gcr i, 82/27. Să-i hie de la noi dumisale pomană și ocină neclătită nice dânăoar[ă.] (a. 1635). iorga, s. d. vi, 78. Învățăturile bisearicii neclătite să le păzești (a. 1640). gcr i, 89/15. Această gropniță era neclătită păr-unde sosi împărățiia la Darie. herodot (1645), 77. Cu turcul are legătură țara lor, mai mult de 100 de ani și stă neclătită. ureche, l. 186, cf. 128. Aceaia tocmală... să stea întreagă și adevărată și neclătită. prav. 2, cf. 255. Iată acum toate mădularile trupului goale să... arătară nemutate și neclătite (a. 1669). gcr i, 184/27. Ne porunceaște să păzim poruncile lui neclălite. dosoftei, v. s. noiembrie 164^r/4. [Învățătură] vreadnică să o poarte semn pre minile lor și neclătită înaintea ochilor lor scrisă pre pragurile ușilor caselor lor. biblia (1688), [prefață] 3/16, cf. 8/54. Au făcut legăturile de pace și le-au așăzat în 25 de ani să fie neclătită. ist. ț. r. 103. Să fie și de la noi dreaptă ocină și moșie boiari-nului nostru lu[i] Mihhăilă Logofătu și giupănesii dumisali... neclătită și nerășuită nici odinioară, în veci (a. 1696). iorga, s. d. xxi, 390. Tuturor a ști se cade că... încă de demult neclătit [este] siloghismul Corbului. cantemir, ist. 116. Care danii și miluiri stau neclătite pomană a acelor răpăusați domni (a. 1710). uricariul, x, 57. Această mănăstire s-au afierosit ca să rămîie... acum și în vremile viitoare nestrămutată și neclătită (a. 1765). ib. i, 273. Au găsit izvodul aceștii cărticeale a oarecăruia dascal procopsit dintr-ai besearicii noastre ceii neclătite, tălmăcit după limba cea de rînd (a. 1794). gcr ii, 153/29. Ca toate cîte s-au scris mai înainte să fie adevărate, neclătite și așezate făgăduim... că... fără de sminteală și înșelăciune le vom ținea. șincai, hr. ii, 112/36, cf. iii, 277/28. Moruz Voievod a căruia milostivul Dumnezeu să adaugă anii vieții întru toată fericirea și întru neclătita starea domniei (a. 1804). uricariul, i, 367. – Pl.: neclătiți, -te. – Pref. ne- + clătit.