12 definiții pentru necontestat

Explicative DEX

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Pref. ne- + contestat (după fr. incontesté).

necontestat, ~ă [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + contestat] 1 a Care nu este contestat. 2 a Care nu poate fi pus la îndoială Si: incontestabil, indiscutabil, netăgăduit. 3 av Fără îndoială Si: indiscutabil.

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. – Ne- + contestat (după fr. incontesté).

NECONTESTAT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil, adevărat), netăgăduit, evident. Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75.

NECONTESTAT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [< ne- + contestat, cf. fr. incontesté].

*incontestát, -ă adj. (in- și contestat). Care nu e contestat: șef incontestat.

Ortografice DOOM

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontesta, pl. necontestate

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. necontestată, pl. necontestate

necontestat adj. m., pl. necontestați; f. sg. necontestată, pl. necontestate

Sinonime

NECONTESTAT adj. v. categoric.

NECONTESTAT adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.)

Tezaur

NECONTESTAT, adj. Negativ al lui contestat; care nu poate fi contestat, pus la îndoială, netăgăduit, indiscutabil, incontestabil. [Este] un lucru necontestat că limbele se prefac. russo, s. 79. Alecsandri publică primele sale poezii ce avură atîta răsunet și care îl ridicară îndată la titlul necontestat de întîiul poet național al României. NEGRUZZI, S. I, 339, cf. MAIORESCU, D. I, 105, scl 1960, 529. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, indiscutabil, sigur. Necontestat că multe din notele despre viața la unguri și Ieși sînt luate din propria-i experiență. iorga, l. ii, 568. – Pl.: necontestați, -te.Pref. ne- + contestat.

Intrare: necontestat
necontestat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necontestat
  • necontestatul
  • necontestatu‑
  • necontesta
  • necontestata
plural
  • necontestați
  • necontestații
  • necontestate
  • necontestatele
genitiv-dativ singular
  • necontestat
  • necontestatului
  • necontestate
  • necontestatei
plural
  • necontestați
  • necontestaților
  • necontestate
  • necontestatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necontestat, necontestaadjectiv

  • 1. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; recunoscut (ca valabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Primele sale poezii... îl ridicară îndată [pe Alecsandri] la titlul necontestat de întîiul poet național al Romîniei. NEGRUZZI, S. I 339. DLRLC
    • format_quote Un lucru necontestat că limbile se prefac. RUSSO, O. 75. DLRLC
etimologie:
  • ne- + contestat (după limba franceză incontesté). DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „necontestat” (11 clipuri)
Clipul 1 / 11