NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător.

necruțător, ~oare a [At: SĂM. I, 328 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + cruțător] 1 Care nu are milă Si: crud, neînduplecat, neîndurător, nemilos, (înv) necruțat (2). 2 (Pex) Aspru. 3 Înverșunat. 4 (Îvr) Care nu este econom Si: risipitor.

NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Ne- + cruțător.

NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, fără milă, neîndurător; intransigent. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții, fals. BENIUC, P. 12.

NECRUȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, fenomene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător

CRUȚĂTOR adj. verb. CRUȚA. 1 Care cruță ¶ 2 Trans. Econom, păstrător: era om harnic și ~ (RET.) ¶ ¶ C. NECRUȚĂTOR.

necruțător (desp. ne-cru-) adj. m., pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

necruțător (ne-cru-) adj. m., pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

necruțător adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)

Necruțător ≠ cruțător