NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

necurmat, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 1/13 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curmat] (Înv) 1-2 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netăiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 6-7 a, av (Care se desfășoară) fără oprire Si: mereu, întruna. 8 a (Pex) Nesfârșit². 9 a Veșnic.

NECURMAT I. adj. Neîntrerupt, care se ține lanț: fericirea este ~a mulțumire, deplină, a înțeleptului (JIP.); bărbații și nevestele petreceau... în sunetul ~ al lăutarilor (JIP.). II. adv. Neîncetat, necontenit, într’una, mereu: el nu se uita nici într’o parte, ci ședea acolo și tot citea ~ (SLV.).

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj. Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.

NECURMAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat

necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà].

necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.

CURMAT adj. 1 p. CURMA ¶ ¶ C. 👉 NECURMAT ¶ 2 Tăiat; frînt ¶ 3 Spetit.

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate

necurmat adj. m., pl. necurmați; f. sg. necurmată, pl. necurmate

NECURMAT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECURMAT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.

necurmat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEȘNIC.

NECURMAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

NECURMAT, -Ă adj., adv. 1. adj. Negativ al lui curmat. cf. neagoe, înv. 1/13, maior, p. 3/2, ar (1834), 90¹/42, russo, s. 136, eminescu, O. IV, 27, DAVILA, v. v. 111, PAMFILE, I. C. 397, sadoveanu, o. x, 9. ♦ (Adverbial; învechit) Imediat; nemijlocit. Elia... îndată necurmat au urmat tătăne-său. șincai, hr. i, 391/27. Să-i slobozim singe necurmat. calendariu (1814), 175/14. 2. adj. Necontenit (1); p. ext. nesfîrșit² (I 2), veșnic. Îndată slobozi izvoară de învățătură limpede și necurmată. anon. cantac., cm i, 86. Blestema și cei bătrîni cu necurmate suspinuri. molnar, ret. 32/13. Această viață sau, mai bine să zic, necurmată moarte va fi plină de chinuri. maior, p. 163. Angina... stă întru aprinderea gîtului cu friguri ascuțite, continue, adecă necurmate. învățătură, 81/8. Acea rază nemurindă, pentru glorie creată... s-a înturnat iară la obîrșia-i necurmată. asachi, s. l. i, 162. [Ploile] cele necurmate l-au fost tinut vro cîteva zile. ar (1839), 352/34. 3. adv. Fără oprire, fără întrerupere, fără încetare, într-una; mereu (II 1), necontenit (2). Au plouat în cîteva zile necurmat. axinte uricariul, let. ii, 155/14. Necurmat avem poște sau călărași în Moldova. șincai, hr. iii, 167/27. Viță de vița lor necurmat au lăcuit în Dacia. maior, ist. 200/30. Un foncționer ce necurmat... s-au sîrguit cu toată cinstea și credința a servi patriei (a. 1849). uricariul, xiii, 379. Urîtul... mereu și necurmat în inima copilei se prefira. odobescu, s. iii, 204. Și calu-i turbat Zbura necurmat. eminescu, o. iv, 27. În război necurmat trăim. caragiale, o. iii, 197. Se fierbe necurmat pînă ce sarea se depune pe fundul ceaunului. pamfile, i. c. 397. Pe o masă lungă, se aduceau necurmat paharele cu bere. agÎrbiceanu, a. 126, cf. 181. Tot așa șuroia ploaia atunci mărunt, necurmat, fără istov. c. petrescu, a. r. 187. Repetasem necurmat ore în șir. v. rom. iulie 1954, 252. Se străduise necurmat și ani de zile pusese deoparte cîte doi galbeni. tudoran, p. 46, cf. 182. Ședea acolo și tot citea necurmat. sbiera, p. 153. Dacă în horă ai intrat, joacă și tu necurmat. zanne, p. iv, 382. – pl.: necurmați, -te. – pref. ne- + curmat.