NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

necurmat, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 1/13 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curmat] (Înv) 1-2 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netăiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 6-7 a, av (Care se desfășoară) fără oprire Si: mereu, întruna. 8 a (Pex) Nesfârșit². 9 a Veșnic.

NECURMAT I. adj. Neîntrerupt, care se ține lanț: fericirea este ~a mulțumire, deplină, a înțeleptului (JIP.); bărbații și nevestele petreceau... în sunetul ~ al lăutarilor (JIP.). II. adv. Neîncetat, necontenit, într’una, mereu: el nu se uita nici într’o parte, ci ședea acolo și tot citea ~ (SLV.).

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj. Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.

NECURMAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat

necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà].

necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate

necurmat adj. m., pl. necurmați; f. sg. necurmată, pl. necurmate

NECURMAT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECURMAT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.

NECURMAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

necurmat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEȘNIC.