opțiuni
  • info

11 definiții pentru necuvântător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECUVÂNTĂTOR, -OARE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.

necuvântător, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 3/32 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + cuvântător] 1 a Care nu vorbește. 2 sn (Mpl) Animal.

NECUVÂNTĂTOR, -OARE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne- + cuvântător.

necuvântător a. 1. care nu poate vorbi: ființe necuvântătoare; 2. lipsit de rațiune: animale necuvântătoare.

NECUVÎNTĂTOR, -OARE, necuvîntători, -oare, adj. Care nu cuvîntă, care nu vorbește. ♦ (Substantivat, n.) Animal, pasăre. V. dobitoc. Soarele lumina orbitor, cu ape și fîșii de raze repezite să străpungă ochii oamenilor și necuvîntătoarelor. DUMITRIU, N. 227.

necuvîntătór, -oáre adj. Care nu poate cuvînta (vorbi), ca vitele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necuvântător adj. m., pl. necuvântători; adj. f., s. f. sg. și pl. necuvântătoare

necuvântător adj. m., pl. necuvântători; f. sg. și pl. necuvântătoare

necuvântător adj. m., pl. necuvântători; f. sg. și pl. necuvântătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECUVÂNTĂTOR s. v. animal.

NECUVÎNTĂTOR s. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~oare ale pădurii.)

Intrare: necuvântător
necuvântător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necuvântător
  • necuvântătorul
  • necuvântătoru‑
  • necuvântătoare
  • necuvântătoarea
plural
  • necuvântători
  • necuvântătorii
  • necuvântătoare
  • necuvântătoarele
genitiv-dativ singular
  • necuvântător
  • necuvântătorului
  • necuvântătoare
  • necuvântătoarei
plural
  • necuvântători
  • necuvântătorilor
  • necuvântătoare
  • necuvântătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necuvântător, necuvântătoareadjectiv

  • 1. Care nu vorbește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Animal, pasăre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: animal pasăre
      • format_quote Soarele lumina orbitor, cu ape și fîșii de raze repezite să străpungă ochii oamenilor și necuvîntătoarelor. DUMITRIU, N. 227. DLRLC
etimologie:
  • ne- + cuvântător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.