NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.

nedeslușit, ~ă [At: MARCOVICI, D. 338/12 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + deslușit] 1 a Care nu poate fi deslușit clar. 2 a Care nu poate fi distins, recunoscut cu precizie Si: confuz, nelămurit. 3-4 a, av (Fig) (Care este) lipsit de claritate Si: confuz, nelămurit, vag. 5-6 a, av (Fig) (Care este) greu de înțeles. 7 sn Lumină difuză Si: clarobscur.

NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial ) în mod neclar, cu contururi vagi. – Ne- + deslușit.

NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu e deslușit, care nu se poate distinge (precis); nelămurit, confuz, neclar. Norul negru din capul nopții începu a se mișca domol, luînd felurite forme nedeslușite. SADOVEANU, M. C. 94. Un amestec nedeslușit de sunete diferite, ca o muzică sinistră ce împrăștie fiori de groază. BART, S. M. 16. Un potop de gînduri nedeslușite se năpustiră asupra-i. VLAHUȚĂ, O. A. 140. ◊ (Adverbial) În acea lucire a înălțimilor se prevedeau toate nedeslușit. SADOVEANU, F. J. 545. Ca într-un joc de umbre se vedeau nedeslușit oameni care umblau pe punte. BART, E. 236.

nedeslușit a. care nu e deslușit, vag.

nedeslușít, -ă adj. Care nu e deslușit.

DESLUȘIT I. adj. 1 p. DESLUȘI ¶ 2 Lămurit, clar, limpede ¶ ¶ C. NEDESLUȘIT. II. adv. Lămurit, ca să se poată pricepe: vorbește ~; ce ~ și viu mi se înfățișează toate în momentul acesta! (VLAH.).

nedeslușit adj. m., pl. nedeslușiți; f. nedeslușită, pl. nedeslușite

nedeslușit adj. m., pl. nedeslușiți; f. nedeslușită, pl. nedeslușite

nedeslușit adj. m., pl. nedeslușiți; f. sg. nedeslușită, pl. nedeslușite

NEDESLUȘIT adj. 1. v. imprecis. 2. v. bolborosit. 3. v. confuz. 4. v. nelămurit. 5. neclarificat, nelămurit. (O problemă încă ~.) 6. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

NEDESLUȘIT adj. 1. imprecis, neclar, nelămurit, neprecis, vag. (Se zăreau niște siluete ~.) 2. bolborosit, îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.) 3. confuz, difuz, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 4. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

Nedeslușit ≠ clar, deslușit, lămurit, răspicat

NEDESLUȘIT, -Ă adj. Negativ al lui deslușit; care nu poate fi distins, recunoscut (cu ușurință, cu precizie); lipsit de limpezime, de claritate, greu de înțeles; nelămurit (2), confuz, (învechit) neauzit. O închipuire întunecoasă, asemănată cu nălucirea unui vis nedeslușit. marcovici, d. 338/12. Din mii de sunete ușoare și nedeslușite se naște ca o slabă suspinare, ieșită din sinul obosit al naturii. odobescu, s. iii, 17. Un sentiment nedeslușit... de părere de rău, de nestatornicie, îi cuprinse sufletul. d. zamfirescu, î. 177. Bolborosi cîteva cuvinte nedeslușite. delavrancea, h. t. 42. O nedeslușită melancolie învăluie totul. petică, o. 289. O rană mare i se deschise în inimă..., care-i umplea toată ființa de o durere nedeslușită. rebreanu, nuv. 232. Cîte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie? minulescu, v. 53. Privea dusă depărtările nedeslușite prin tainica fulguire a luminii. sadoveanu, o. v, 211. Un amestec nedeslușit de sunete diferite, ca o muzică sinistră. bart, s. m. 16. Caut în zgomote și murmure, în viori, în naiuri și ghitare, Ecoul nedeslușit și turbure. arghezi, vers. 177. Uneori se aud glasuri nedeslușite. bogza, ț. 50. Se auzea un murmur lung, de oameni mulți și strigăte nedeslușite. t. popovici, se. 478. ◊ (Adverbial) Ca într-un joc de umbre se vedeau nedeslușit oameni care umblau pe punte. bart, e. 236. Gîndurile i se poticneau mereu, străine parcă și înverșunate nedeslușit împotrivă-i. galan, b. ii, 176. ♦ (Substantivat, n.) Lumină difuză; clarobscur. Îl petrecea din ochi pînă perea în nedeslușitul crăpatului de ziuă. sandu-aldea, u. p. 83. – pl.: nedeslușiți, -te. – pref. ne- + deslușit.