NEESENȚIAL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Pref. ne- + esențial (după engl. non-essential).

neesențial, ~ă a [At: DEX² / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: ne- + esențial] 1 Care nu constituie partea esențială a unei probleme sau a unui lucru. 2 Care nu ține de esență.

NEESENȚIAL, -Ă, neesențiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru, care nu ține de esență (1); (rar) inesențial. [Pr.: -ți-al] – Ne- + esențial (după engl. non-essential).

NEESENȚIAL, -Ă adj. care nu constituie partea cea mai importantă a unui lucru; care nu este esențial. (după engl. non-essential)

neesențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. neesențiali; f. neesențială, pl. neesențiale

*neesențial (-ți-al) adj. m., pl. neesențiali; f. neesențială, pl. neesențiale

neesențial adj. m. (sil. ne-e-), pl. neesențiali; f. sg. neesențială, pl. neesențiale

NEESENȚIAL adj. 1. accidental, secundar. (Un aspect ~.) 2. v. secundar.

NEESENȚIAL adj. 1. accidental, secundar. (Un aspect ~.) 2. episodic, secundar. (Un rol ~ într-o piesă.)

Neesențial ≠ esențial