negativ, ~ă [At: ASACHI, ALGHEBRA, 7^r/15 / Pl: ~i, ~e / E: lat negativus, fr négatif, ger negativ] 1 a (Mat; d. valori numerice) Care este mai mic decât zero. 2 a (Mat; d. valori numerice) Care se notează în scris cu semnul minus. 3 a (Mat: îs) Semn ~ Semn minus folosit pentru notarea numerelor negative (1). 4 a (D. electricitate) Care apare la anodul unui element generator electronic. 5-6 a, av (Îoc afirmativ) Care exprimă o negare¹ (1). 7 a Care are sau conferă un sens de negare¹ (1). 8 a Care exprimă un refuz. 9 sf (Nob) Unitate lingvistică cu ajutorul căreia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 10 a (Îoc pozitiv) Lipsit de însușiri bune, de calități Si: rău. 11 a Care nu se recomandă. 12 a Care produce rău. 13-14 a, av (Care este) periculos. 15 a (Chm, Blg; d. unele reacții ale anticorpilor) Care nu se produce în prezența antigenului, sub influența și în prezența căruia a luat naștere. 16 a (D. analize medicale) Care infirmă prezența în organism a unui agent patogen. 17 a (Log; d. judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. 18 a Ostil progresului. 19 a (Pex) Distructiv. 20 sn Imagine obținută pe un material fotografic (film, hârtie etc.) la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală. 21 sn (Pex) Placă, film sau hârtie fotografică pe care s-a obținut negativul (20). 22 sn (Tip) Literă albă imprimată pe un fond închis.

NEGATIV ², -Ă, negativi, -e, adj. 1. (În opoziție cu afirmativ) Care exprimă o negație, care neagă ceva. Răspuns negativ. Propoziție negativă. 2. (Despre oameni și manifestările lor, în opoziție cu pozitiv) Care e ostil progresului, demobilizator, distructiv. Element negativ. 3. (Mat.) Care este mai mic decît zero. Număr negativ. Mărime negativă. 4. (În expr.) Electricitate negativă = sarcină electrică care apare la anodul unui element generator electrochimic. Mulaj negativ v. mulaj.

NEGATIV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decît zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hîrtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].

NEGATIV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

NEGATIV² ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu pozitiv și afirmativ) 1) și adverbial Care neagă ceva; care conține o negație; care exprimă o contestare sau un refuz. Răspuns ~. 2) Care este lipsit de însușiri bune; rău. * Erou ~ erou într-o operă artistică, care cumulează calități considerate ca rele. 3) Care cauzează sau poate cauza un rău; dăunător. Influență ~ă. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decât zero și se notează cu semnul minus. Mărime ~ă. * Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reacții, probe) Care nu adeverește prezența în organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ

negativ a. 1. care exprimă o negațiune: adverb negativ; 2. electricitate negativă, cea desvoltată pe corpuri rășinoase; probă negativă, reproducere fotografică în care albul e reprezentat prin negru și viceversa.

* negatív, -ă adj. (lat. negativus). Care arată o negațiune: particulă negativă. Jur. Sentență negativă, sentență de achitare. Alg. Cantitate negativă, care e precedată de semnu scăderiĭ. Fiz. Electricitate negativă, aceĭa care se dezvoltă frecînd o bucată de rășină cu o stofă de lînă. Probă negativă, în fotografie, aceĭa în care negru modeluluĭ e înlocuit pin alb, și albu pin negru. Adv. În mod negativ, pin „nu”: a răspunde negativ. V. afirmativ, pozitiv.

negativ¹ adj. m., pl. negativi; f. negativă, pl. negative

negativ¹ adj. m., pl. negativi; f. negativă, pl. negative

negativ adj. m., pl. negativi; f. sg. negativă, pl. negative

NEGATIV adj. 1. v. defavorabil. 2. v. dăunător. 3. v. minus.

NEGATIV adj. 1. defavorabil, nefavorabil. (O critică ~ făcută cărții.) 2. dăunător, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...) 3. minus. (Semnul ~.)

Negativ ≠ afirmativ, pozitiv

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZĂ NEGATIVĂ s. (CHIM.) anticataliză.

NEGATIV, -Ă adj. (< lat. negativus, cf. fr. négatif): în sintagmele adjectiv pronominal negativ, adverb negativ, formă verbală negativă, imperativ negativ, parte de vorbire negativă, prefix negativ, pronume negativ și propoziție negativă (v.).

NEGATIVĂ termen tehnic uzual în parașutism, desemnând poziția de cădere liberă săgeată pe spate.