negreală sf [At: MOXA, 380/9 / Pl: ~eli, (reg) ~le / E: negru + -eală, cf negri] 1 Însușire a unui lucru de a fi de culoare neagră (1) Si: negreață (1). 2 (Prc) Culoare neagră Si: negreață (2), (rar) negrime. 3 Materie colorantă de culoare neagră Si: negru (31), negritură (2), (rar) negreață (5). 4 (Pex) Vopsea neagră. 5 (Spc) Material lichid folosit pentru spoirea suprafețelor active ale formelor de turnătorie. 6 (Îvp) Cerneală. 7 (Mun) Funingine. 8 (Reg; lpl) Îmbrăcăminte de doliu. 9 (Mol) Murdărie. 10 (Mol; lpl) Rufe murdare, de dat la spălat. 11 (Reg) Cearcăn la ochi. 12 (Fig) Întuneric.

NEGREALĂ, negreli, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră, întunecată. În odaia întunecoasă... era vatra. Negreala pereților o întuneca mai tare. DUMITRIU, N. 157. ♦ Fig. Întunecime. Într-o noapte rece de august, mă întorceam de la vînat. Sălciile de pe maluri păreau niște monștri în negreala deasă. DUNĂREANU, CH. 115. ♦ (Concretizat) Materie care înnegrește, vopsea neagră. Uneori luam cu degetul negreală de pe gura cuptorului și ne zugrăveam mustăți și barbișoane, rîdeam să ne prăpădim. VLAHUȚĂ, O. AL. I 86. ♦ (Regional) Cerneală. Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună. NEGRUZZI, S. I 7. Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ♦ Material lichid folosit pentru spoirea suprafețelor active ale formelor de turnătorie.

NEGREALĂ ~eli f. 1) Culoare neagră. 2) pop. Vopsea sau orice altă substanță de culoare neagră. /negru + suf. ~eală

negreală f. 1. negreață; 2. vax: negreală de uns cismele; 3. Tr. cerneală.

negreálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi negru. Substanță neagră (ca vaxu, cerneala).

negreală (desp. ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrelii; pl. negreli

negreală (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negrelii; pl. negreli

negreală s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negrelii; pl. negreli

NEGREALĂ s. v. negru.

NEGREALĂ s. v. cerneală, funingine.

NEGREALĂ s. negreață, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneală.

negreală s. v. CERNEALĂ. FUNINGINE.

NEGREALĂ s. f. 1. Însușirea de a fi de culoare neagră (v. negru 1); culoare neagră, negru (2), negreață (1), (rar) negrime. Eu voi arăta corbului negreala. moxa, 380/9, cf. anon. car., lb, polizu. Razele lunei se răsfrîngeau... răspîndind pe cer și pe rîu o dulce lumină ce se îngînă cu negreala malurilor depărtate. odobescu, s. i, 142. 2. Materie colorantă de culoare neagră, vopsea neagră; negru (3), (rar) negreață (3). Într-o specie de negreală au înnegrit o dată. marian, ch. 44. Negreala pentru boit negru. pamfile-lupescu, crom. 136. Băga fața La nălbeală..., Sprîncenele La negreală Și de horă se gătea. teodorescu, p. p. 88. Un fel de căneală, de negreală, de negrește pielea. alr ii/i mn 112, 2 833/812, cf. alr ii 3 409/130, 762, 886. ♦ Spec. Material lichid folosit pentru spoirea suprafețelor active ale formelor de turnătorie. cf. dl, dm. 3. (Învechit și popular) Cerneală. Comisia epitropicească de aici va lua... pentru alte cheltuieli, precum hărtie și negreală, zecimea din anualele orfanicești venituri (a. 1817). uricariul, v, 28/22. Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat. negruzzi, s. i, 7. Mi-oferiră masa lor, hîrtie și negreală. f (1869), 368. Însemnat cu negreală foarte albie și aproape necitibil. sbiera, f. s. 76. Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? jarnik-bîrseanu, d. 142, cf. alr sn iv h 920. 4. (Munt.) Funingine. Intră cu mîinile mînjite de negreală și pârul vîlvoi, cu ilicul ars. pr. dram. 268. Luam cu degetul negreală de pe gura cuptorului și ne zugrăveam mustăți. vlahuță, o. a. ii, 86, cf. alr. i 683/980. 5. (Regional; la pl.) Îmbrăcăminte de doliu. În Macedonia văduvele poartă toată viața lor negrele. marian, î. 404. 6. (Prin Mold.) Murdărie (1). Cămașa ca să reziste „la negrialî”, să nu se murdărească ușor, „sî-ncătrănești cu omag șî cu stirigoai”. diaconu, p. 18. ♦ (La pl.) Rufe murdare (de dat la spălat); (regional) negreață (4), negre (v. negru 8), negritură (2). Du prosopul la lada cu negrele. com. din piatra neamț. 7. (Regional) Cearcăn la ochi (Negrești-Baia Mare), alr ii/i h 13/346. Are negreală supt ochi. ib. 8. Fig. Întunecime, întuneric; obscuritate. cf. tdrg. Sălciile de pe maluri păreau niște monștri in negreala deasă. dunăreanu, ch. 115. – pl.: negreli și (regional) negrele. – Negru + suf. -eală. cf. negri.