9 definiții pentru neizbutit
Explicative DEX
NEIZBUTIT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.
neizbutit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + izbutit] Nereușit (1).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
NEIZBUTIT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
neizbutít, -ă adj. Nereușit, ratat.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
neizbutit adj. m., pl. neizbutiți; f. sg. neizbutită, pl. neizbutite
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
NEIZBUTIT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
NEIZBUTIT adj. 1. necorespunzător, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A2)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  neizbutit, neizbutităadjectiv  
 etimologie:
-  ne- + izbutit. DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.