opțiuni
  • info

11 definiții pentru nelegiuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NELEGIUIRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

NELEGIUIRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

nelegiuire sf [At: AETHIOPICA, 85r/13 / Pl: ~ri / E: nelegiuit] Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale Si: fărădelege, infamie, ticăloșie.

NELEGIUIRE, nelegiuiri, s. f. Faptă nelegiuită, fărădelege, infamie, crimă. Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.

NELEGIUIRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire

nelegiuire f. 1. dispreț pentru cele religioase; 2. faptă criminală. [Lege e luat aci în sens de religiune].

nelegĭuíre f. Impietate, sacrilegiŭ. Crimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri

nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri

nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NELEGIUIRE s. v. ticăloșie.

NELEGIUIRE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Intrare: nelegiuire
nelegiuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nelegiuire
  • nelegiuirea
plural
  • nelegiuiri
  • nelegiuirile
genitiv-dativ singular
  • nelegiuiri
  • nelegiuirii
plural
  • nelegiuiri
  • nelegiuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nelegiuire, nelegiuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crimă fărădelege infamie ticăloșie
    • format_quote Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. DLRLC
    • format_quote Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51. DLRLC
etimologie:
  • nelegiuit DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.