NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Pref ne- + liniștit.

neliniștit, ~ă a [At: F (1906), 30 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + liniștit] 1 Care se mișcă, se agită continuu Si: agitat, (înv) neodihnit (3), nepașnic (2), nepăciuitor (1). 2 Care este cuprins de îngrijorare, de panică nelămurită Si: angoasat, impacientat, îngrijorat. 3 Care denotă neliniște Si: neastâmpărat (13), (îvr) nepăciuit.

NELINIȘTIT adj. 1 Lipsit de liniște, care nu e liniștit ¶ 2 Plin de neliniște, îngrijorat, turburat.

NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Ne- + liniștit.

NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit, care este frămîntat (de griji), tulburat. Căuta în dreapta și în stînga, neliniștit. DUMITRIU, N. 155. Viața e neliniștită ca apa călătoare. SADOVEANU, O. I 504. Pe cît de neliniștit era el... pe atît de calm eram eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. ♦ Agitat. Pe jos umblau neliniștiți niște gîndaci negri, speriați de lumina lămpii. DUMITRIU, P. F. 43.

neliniștit a. fără liniște.

neliniștít, -ă adj. Fără liniște, agitat.

A FI NELINIȘTIT a face treișpe-paișpe, a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini, a sta cu sufletul la gură, a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini.

NELINIȘTIT adj. 1. v. îngrijorat. 2. alarmat, intrigat, îngrijorat, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 3. v. zbuciumat.

NELINIȘTIT adj. 1. îngrijorat, (livr.) anxios. (O structură ~.) 2. alarmat, intrigat, îngrijorat, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit. (Om ~.) 3. agitat, frămîntat, neastîmpărat, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.)

Neliniștit ≠ calm, liniștit