NELIPSIT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Pref. ne- + lipsit.

nelipsit, ~ă [At: VARLAAM, C. 50 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + lipsit] 1 a Care este totdeauna prezent. 2 a Care nu se desparte de cineva. 3 av (Înv) Cu orice preț. 4 av (Înv) Fără încetare.

NELIPSIT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată; care nu se desparte de cineva. – Ne- + lipsit.

NELIPSIT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care e întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată (dintr-un loc, dintr-o împrejurare etc.). V. obișnuit. Nelipsitul foc al lucrătorului romîn arde într-un cotlon. SADOVEANU, O. VIII 200. Cum va comenta lumea plecarea lor. Cît se va simți lipsa la ceaiurile și la premierele unde de patru ani era nelipsită. C. PETRESCU, C. V. 357. E în picioare, între o măsuță și un grilaj, nelipsitul grilaj albicios al fotografilor. BASSARABESCU, S. N. 16. Cine mai întîlnește tipurile acele originale... de lăutari, nelipsiți la sărbători. ALECSANDRI, S. 26.

NELIPSIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la lipsit) 1) Care este totdeauna prezent. 2) Care frecventează permanent un loc. /ne- + lipsit

nelipsit a. care nu lipsește sau nu poate lipsi.

nelipsit adj. m., pl. nelipsiți; f. nelipsită, pl. nelipsite

nelipsit adj. m., pl. nelipsiți; f. nelipsită, pl. nelipsite

nelipsit adj. m., pl. nelipsiți; f. sg. nelipsită, pl. nelipsite

NELIPSIT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, morțiș, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreșit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, veșnic.

nelipsit adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. MORȚIȘ. MUSAI. NEAPĂRAT. NECONTENIT. NECURMAT. NEGREȘIT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NUMAIDECÎT. OBLIGATORIU. PERMANENT. PURURI. VEȘNIC.