NEMAIAUZIT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Pref. ne- + mai¹ + auzit.

nemaiauzit, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 173 / P: ~mai-a-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mai¹ + auzit] 1 Care este atât de ieșit din comun, încât nimeni nu a mai auzit de ceva asemănător. 2 Nemaipomenit (1). 3 (Pex) Extraordinar.

NEMAIAUZIT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Ne- + mai¹ + auzit.

NEMAIAUZIT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atît de neobișnuit, atît de extraordinar, încît nimeni n-a auzit încă de ceva asemănător; nemaipomenit. V. nemaivăzut. O întîmplare nemaiauzită. ▭ (Adverbial) Crezi că e posibilă asemenea obrăznicie? Asta-i nemaiauzit! VORNIC, P. 121.

NEMAIAUZIT ~tă (~ți, ~te) Care este cum nu s-a mai auzit vreodată; nemaipomenit; nemaiîntâlnit; nemaicunoscut. /ne- + mai + auzit

nemaiauzit (desp. -ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauziți; f. nemaiauzită, pl. nemaiauzite

!nemaiauzit (-ma-ia-u-/-mai-a-) adj. m., pl. nemaiauziți; f. nemaiauzită, pl. nemaiauzite

nemaiauzit adj. m. (sil. -a-u-), pl. nemaiauziți; f. sg. nemaiauzită, pl. nemaiauzite

nemaiauzit

NEMAIAUZIT adj. v. extraordinar.

NEMAIAUZIT adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaicunoscut, nemaîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut iarăși un noroc ~.)

NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică.