NEMIJLOCIT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Pref. ne- + mijlocit.

nemijlocit, ~ă [At: (a. 1818) GCR II, 228/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + mijlocit] 1-2 a, av (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fară interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită Si: direct. 3 a Care urmează imediat în timp sau în spațiu. 4 a Care se succede fără pauză sau interval. 5 av Fără întârziere Si: imediat, îndată, numaidecât.

NEMIJLOCIT adj. și adv. Imediat, îndată [mijloci].

NEMIJLOCIT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit.

NEMIJLOCIT, -Ă, nemijlociți, -te, adj. Direct, pe o cale neocolită, fără ceva intermediar. (Adverbial) Am văzut că lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit în parlament. GHICA, A. 165.

NEMIJLOCIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct, fără nici o mijlocire. /ne- + mijlocit

nemijlocit a. imediat.

nemijlocít, -ă adj. Imediat. Adv. A urma nemijlocit.

nemijlocit adj. m., pl. nemijlociți; f. nemijlocită, pl. nemijlocite

nemijlocit adj. m., pl. nemijlociți; f. nemijlocită, pl. nemijlocite

nemijlocit adj. m., pl. nemijlociți; f. sg. nemijlocită, pl. nemijlocite

NEMIJLOCIT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

NEMIJLOCIT adj., adv. 1. adj. direct, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură ~.) 2. adv., adj. direct, personal. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.) 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

NEMIJLOCIT, -Ă adj. Negativ al lui mijlocit; care se face fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, intîmplări etc. din afară, pe o cale neocolită; direct. Țăganii să împart în două, adică: unii să află in nemijlocită stăpânirea haznelii și să ocîrmuiesc de cătră însuși clrmuirea oblastiii, iară alții slnt robi (a. 1818). GCR II, 222/8, cf. VALIAN, v., LM. El a cintat așa ziclnd niște esperințe nemijlocite... prin cari o trecut eroul său. F (1880), 331. Acești oameni erau într-un contact nemijlocit cu un public oarecare, EMINESCU, S. P. 13, cf. DDRF. Nici el nu avusese plnă azi reprezentarea nemijlocită a morții, acum simțea însă că o umbră grea îl învăluie. CAMIL PETRESCU, O. II, 575. O expresie nemijlocită a avîntului creator al maselor, CONTEMP. 1953, nr. 353, 3/3. Pe Sandu Crai îl readuse la sentimentul existenței nemijlocite marșul apăsat... al unei companii de soldați. BENIUC, m. C. I, 54. Lucrînd măcar un timp în contact nemijlocit cu probleme concrete. GALAN, B. II, 110. Se remarcă, de asemenea, ampla dezvoltare luată în ultimii ani de reportajul literar, legătura nemijlocită pe care practicarea acestui gen o asigură scriitorului cu toate domeniile construcției socialiste, s ianuarie 1962, 10, cf. LUPTA DE CLASĂ, 1962, nr. 1, 72. Mi-a dat posibilitatea de a lua contact nemijlocit cu problemele organizării muncii, CONTEMP. 1962, nr. 808, 1/2. Această muncă s-a făcut cu participarea nemijlocită a membrilor comisiei economice. SCÎNTEIA, 1962, nr. 5 401. ◊ (Adverbial) Limba lor nu e în stare a ne învăța curat și nemijlocit declt numai tot ce au ei mai rău și mai stricat. HELIADE, O. II, 283. Am văzut că lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit In parlament, ci pe drum diplomatic, ap. GHICA, a. 165, cf. DDRF, F (1897), 5. Proiectanții din uzine slnt mai nemijlocit legați de atelierele uzinelor, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 843. Intr-un astfel de magazin dispar tejghelele, cumpărătorul putînd alege nemijlocit marfa. ib. 1962, nr. 5 403. ♦ Care urmează imediat (în timp sau în spațiu); care se continuă, se succedă fără pauză sau interval despărțitor. Adresa fu înaintată... împăratului, dar n-avu nici un rezultat nemijlocit. SBIERA, f. S. 222. Căci aici, în nemijlocita ei apropiere, el simțea cum se apropie de departe un nor dușman. AGÎRBICEANU, L. T. 313. Muntele Negruța își apleca pădurile negre de brad în nemijlocita apropiere a satului. id. a. 112. ♦ (Adverbial) Fără întîrziere, numaideclt, îndată, imediat. În locul lui Alexandru V Coconul nu au urmat nemijlocit Alexandru IV Iliaș. ȘINCAI, HR. III, 18/5. Elia nemijlocit au urmat lui Dabija. id. ib. 101/2, cf. VALIAN, v. Nemijlocit după ce a repausat... este datină de a i se închide ochii ca să nu vadă jalea și durerea cea mare a celor ce-l încunjură. MARIAN, Î. 41, cf. 55. – pl.: nemijlociți, -te. – pref. ne- + mijlocit.