NEMIȘCARE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Pref. ne- + mișcare.

nemișcare sf [At: HELIADE, O. I, 189 / E: ne- + mișcare] 1 Stare a ceea ce nu se mișcă Si: imobilitate, neclintire. 2 Absență a oricărei mișcări. 3 (Pex) Liniște. 4 Lipsă de acțiune, de activitate Si: inactivitate, inerție, pasivitate.

NEMIȘCARE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări; liniște. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. – Ne- + mișcare.

NEMIȘCARE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; faptul de a nu se mișca; imobilitate. Se uită la maică-sa în deplină nemișcare. DUMITRIU, N. 40. Pulberea fină de zăpadă, răscolită din nemișcarea de două săptămîni, s-a învălurat în dune ciudate. C. PETRESCU, A. 274. Brazii stau în nemișcare. TOPÎRCEANU, B. 24.

NEMIȘCARE f. fig. (negativ de la mișcare) Lipsă de activitate; inactivitate; pasivitate. /ne- + mișcare

nemișcare f. starea celor nemișcate.

nemișcáre f. Inerție, starea de a fi nemișcat.

nemișcare s. f., g.-d. art. nemișcării

nemișcare s. f., g.-d. art. nemișcării

nemișcare s. f., g.-d. art. nemișcării; pl. nemișcări

NEMIȘCARE s. v. inactivitate, inacțiune, inerție, neactivitate, pasivitate.

NEMIȘCARE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)

NEMIȘCARE s. 1. fixitate, imobilitate, inerție, neclintire, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)

nemișcare s. v. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. NEACTIVITATE. PASIVITATE.

NEMIȘCARE. Subst. Nemișcare, imobilitate, imobilizare, neclintire, încremenire, înmărmurire, înlemnire, împietrire (fig.), petrificare (fig.), înțepenire; fixitate, imuabilitate; fixare, înțepenire, amorțeală, prindere. Stagnare, oprire pe loc, rămînere pe loc; inactivitate, inacțiune (rar), inerție (fig.), pasivitate, apatie. Sedentarism, viață sedentară, oblomovism (livr.). Adormire, somn. Letargie; anchiloză; paralizie. Adj. Nemișcat, nemișcător, fix, imobil, imobilizat, pironit, ținut pe loc, țintuit locului, bătut în cuie (fig.), neclintit, neclătit (înv.), nesmintit (înv. și reg.), încremenit, înmărmurit, împietrit (fig.), petrificat (fig.), înlemnit, înțepenit, înghețat (fig.); imuabil, permanent, constant; stagnant, inactiv, înert, pasiv; sedentar. Vb. A imobiliza, a țintui pe cineva locului, a fixa, a înțepeni, a prinde, a pironi. A sta (a rămîne) înlemnit, a sta (a rămîne) înmărmurit, a sta neclintit, a sta (a ședea) lipcă, a sta pe (în) loc, a sta (a rămîne) locului, a sta (a rămîne) ca țintuit locului (pe loc, în loc), a sta ca o stană (ca un stîlp) de piatră, a sta ca o statuie, a sta piatră (țeapăn, înfipt în pămînt), a se ține nemișcat, a nu se clinti din loc, a nu se mișca din loc, a rămîne nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a rămîne de marmură, a rămîne tablou, a împietri (fig.), a se petrifica (fig.), a înlemni, a înțepeni, a îngheța (fig.), a-i îngheța (cuiva) inima (sîngele în vine). A stagna, a se opri, a nu înainta, a nu se dezvolta, a nu progresa, a bate pasul pe loc. V. inactivitate, indolență, inerție, moliciune, odihnă, somn.

Nemișcare ≠ mișcare, mobilism

NEMIȘCARE s. f. Negativ al lui mișcare; stare a ceea ce nu se mișcă (I 1, 2), imobilitate, neclintire; absență a oricărei mișcări (I 2), liniște. Tăcere este totul și nemișcare plină. HELIADE, O. I, 189. În nemișcarea obiectelor ce ne înconjurau... tropotul cailor și sunetul zurgălăilor aveau ceva fantastic, ALECSANDRI, O. P. 283. În extazul lui de sfînt Era stei de nemișcare și cu ochii în pămînt. MACEDONSKI, O. I, 100. Brazii stau în nemișcare, Printre ramuri ploaia pică, Nici o creangă nu tresare. TOPÎRCEANU, B. 24. Pulberea fină de zăpadă, răscolită din nemișcarea de două săptămîni, s-a învălurat în dune ciudate. C. PETRESCU, a. 274. În țiitoare trebuie să stăm în absolută nemișcare. STOICA, VÎN. 69. ♦ Lipsă de acțiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerție. Inspirați de adevărata iubire de pace și numai pentru ca țeara să scape odată de această nemișcare, a lăsat spre dauna sa din dreptul său. BARIȚIU, P. a. III, 425. Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător? ALECSANDRI, P. II, 5. – pref. ne- + mișcare.