NEMȚIȘOR, nemțișori, s. m. (Rar) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

nemțișor sm [At: SEVASTOS, N. 282 / Pl: ~i / E: neamț + -ișor] 1-4 (Șhp) Neamț (1-2) (tânăr). 5-6 (Reg; art.) Nemțească (11-12). 7 (Mpl; șîs ~ de câmp) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunze divizate și cu flori albastre, roz, rar albe, care are utilizări în medicina populară Si: nemerișori, (reg) buruiană-de-făcut-copii, cizma-cucului, gâlceavă, mărarul-câmpului, pinten, pintenaș, tăponiși, toporași, toporiș, totnici (Delphinium consolida). 8 (Mpl) Plantă erbacee cu frunzele în formă de palmă și cu florile albastre-azurii (Delphinium elatum). 9 (Bot; îs) ~i de grădină Surguci (Delphinium Ajacis). 10 (Bot; reg; lpl) Urechiușe (Cantharellus cibarius). 11 (Trs; lpl) Specie de bureți comestibili, de culoare galbenă, nedefiniți mai îndeaproape. 12 (Bot; reg; îc) ~-gros Flocoșel (Hydnum repandum).

NEMȚIȘOR, nemțișori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate și cu flori de obicei albastre, prevăzute cu un pinten (Delphinium); plantă care aparține uneia dintre aceste specii. – Neamț + suf. -ișor.

NEMȚIȘOR, nemțișori, s. m. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunzele în formă de palmă și cu florile albastre-azurii (Delphinium). Se vădește minune în gingășia fără seamăn a caliciului întortocheat și fraged al florilor... de nemțișor și de gura-leului de pe masă. CAMIL PETRESCU, O. II 712. ◊ Compus: nemțișor-de-cîmp = plantă erbacee cu flori albastre sau roz, cu fructul o capsulă (Delphinium Consolida); pintenaș.

NEMȚIȘOR ~i m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, bogat ramificată, cu frunze divizate în segmente lungi și foarte înguste, cu flori pintenate de culoare mai ales albastră. /neamț + suf. ~ișor

nemțișor m. pl. (de câmp) plantă ce crește prin câmpii și semănături, are proprietăți iritante și vermifuge (Delphinium consolida).

nemțișór m. Un biet Neamț. Nemțoaĭacă, o floare (Munt.) Nemțișor de cîmp, pintenaș.

nemțișor (rar) s. m., pl. nemțișori

nemțișor (rar) s. m., pl. nemțișori

nemțișor s. m., pl. nemțișori

NEMȚIȘOR (< neamț) s. m. Plantă decorativă, anuală sau perenă, din genul Delphinium, familia ranunculaceelor, cu frunze divizate, flori cu pinten, de obicei albastre, cu nectarii și fructe folicule. ◊ N. de câmp = plantă din genul Delphinium, înaltă de 60-80 cm, cu flori violet-albastre, rar roz sau întâlnită în zona de câmpie și de deal (Consolida regalis). Florile (și uneori frunzele) conțin alcaloizi cu acțiune hipotensivă, hemostatică, analgezică.

DELPHINIUM L., NEMȚIȘOR, fam. Ranunculaceae. Gen originar din zonele temperate ale globului, 120-430 specii erbacee, anuale sau vivace cu aspect de tufe, cca 1-2 m înălțime. Frunze lobat-sectate. Flori pintenate (pinten provenit din transformarea sepalei superioare, 2 petale unite, lobate, colorate), simple, semiînvoalte și învoalte, hermafrodite, în inflorescențe cimoase sau racemoase, foarte mari, cu un colorit viu, diferite nuanțe de albastru, violet, roz, alb, roșu etc. înflorește vara (Pl. 28, fig. 164).

NEMȚIȘOR s. (BOT.; Delphinium consolida sau Consolida regalis) (reg.) gâlceavă, nemerișori (pl.), pinten, pintenași (pl.), taponiși (pl.), toporași (pl.), totnici (pl.), cizma-cucului, mărarul-câmpului.

NEMȚIȘOR s. (BOT.; Delphinium consolida sau Consolida regalis) (reg.) gîlceavă, nemerișori (pl.), pinten, pintenași (pl.), taponiși (pl.), toporași (pl.), totnici (pl.), cizma-cucului, mărarul-cîmpului.

nemțișor, nemțișori, s.m. (pop.) 1. (la sg. art.) numele unui dans popular german și melodia după care se cântă; nemțeasca. 2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz și albe care au calități medicinale. 3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiușe.

NEMȚIȘOR s. m. I. 1. Diminutiv al lui neamț (1). cf. TDRG. Am un nemțișor, Șeade într-un picior. (Varza). Gorovei, c. 126, 2. (Regional; de obicei art.) Nemțeasca. v. nemțesc. (4). cf. sevastos, n, 282, Pamfile, j. Iii, 9. H iii 379, vi 84. II. (Bot.) 1. (Mai ales la pl.) Numele a două plante din familia ranunculaceelor : a) (și în sintagma nemțișori de cîmp, BRANDZA, fL. 9, DAME, T. 186) plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunze divizate și cu flori albastre, roz, rar albe; are întrebuințare în medicina populară; nemerișori, (regional) gîlceavă, pinten, pintenaș, taponiși, toporași, toporiș, totnici, buruiană-de-făcut-copii, cizma-cucului, mărarul-cîmpului (Delphinium, consolida). cf. n. LEON, MED. 52, BIANU, D. S., PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 386, ȘEZ. XV, 92; b). plantă erbacee cu frunzele în formă de palmă și cu florile albastre-azurii (Delphinium elatum). cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 96. Se înșiră simetric pansele sprîncenate, garoafe rustice și nemțișori cu pinteni, CAZIMIR, GR. 65, cf. 250, id. P. 113. Dar iată și nemțișorul sprinten... al cărui frate înveselește pînă toamna tîrziu marginile de drumuri, SIMIONESCU, PL. 96. Se vădește minune în gingășia fără seamăn a caliciului întortocheat și fraged al florilor acestea de nemțișor și de gura-leului de pe masă. CAMIL PETRESCU, O. II 712, cf. h IV 53, 194, IX 482, X 141, 420, 489, XI 427, XVI 224. ◊ Nemțișori de grădină = surguci (Delphinium Ajacis). cf. BRANDZA, FL. 9, PANȚU, PL. 2. (Prin Transilv. și Mold. ; la pl.) Urechiușe (Cantharellus cibarius). cf. PĂCALĂ, M. R. 27, VICIU, GL., ȘEZ. VII, 182. 3. (Prin vestul Transilv.; la pl.) Specie de bureți comestibili de culoare galbenă neidentificați mai îndeaproape. cf. TEAHA, C. N. 246. 4. Compus: (Regional) nemțișor-gros = flocoșel (Hydnum repandum) (Rășinari-Cisnădie). cf. PĂCALĂ, M. R. 26. – pl.: nemțișori. – Neamț + suf. -ișor.