NENIȘOR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

nenișor sm [At: NEGRUZZI, S. III, 19 / Pl: ~i / E: nene + -ișor] 1-4 (Pop; șhp) Nene (4, 7) (drag) Si: (rar) nenic (1-4), (Mar) neniuluc (1-4), neniuluț (1-4), (Buc) neniuț (1-4). 5 Termen de interpelare amicală între bărbați. 6-9 (Șhp) Nene (10-11) (drag).

NENIȘOR, nenișori, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

NENIȘOR, nenișori, s. m. (Familiar și adesea ironic, numai la vocativ) Diminutiv al lui nene. Ți-am pus lingurile-n brîu, nenișorule! REBREANU, R. I 25. Mai avem treabă, nenișorule! NEGRUZZI, S. III 19.

nenișor m. Fam. Dim. d. nene (maĭ ales iron.): ĭa stăĭ, nenișorule!

nenișor (pop.) s. m., pl. nenișori

nenișor (pop.) s. m., pl. nenișori

nenișor s. m., pl. nenișori

NENIȘOR s. m. Diminutiv al lui nene. 1. (Popular) Cf. nene (2). Cf. alexi, w., alr i 465/190. 2. Termen de interpelare amicală între bărbați. Mai avem treabă, nenișorule. negruzzi, s. iii, 19. Ce se petrece în casa acelui boier? – Lucruri mari, nenișorule, gugumănii nemaiauzite! filimon, o. i, 230. Stai, nenișorule! Am dat peste o sursă pe care n-o cunoaște nimeni. c. petrescu, î. ii, 124. Și ia mai dă-l dracului de birou, nenișorule, că doar n-o să piară țara dacă o să lipsești tu cîteva ceasuri. stănoiu, c. i. 95. Nu vrea Carol să mai fie moștenitor? Ducă-se, nenișorule ! pas, z. iv, 185. 3. Cf. nene (5). Da de unde o mai scoserăți, nenișorule, și p-asta ! petică, o. 213. Ți-am pus lingurile-n brîu, nenișorule! rebreanu, r. i, 25. Ce tot îndrugi, nenișorule! galaction, o. 279. 4. Cf. nene (6). Și nu trecu o clipă pînă veni, nenișorul meu, o trăsurică mîndră... și cu patru armăsari trupeși și sumeți. mera, l. b. 191. – Pl.: nenișori. – Nene + suf. -ișor.