NENOROCOS, -OASĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.

nenorocos, ~oasă a [At: DRĂGHICI, R. 212/17 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + norocos] 1 Care nu are noroc (1) Si: ghinionist, păgubos. 2 Care nu are succes în ceea ce întreprinde Si: ghinionist, păgubos. 3 Care aduce nenorocire (1) Si: nefast.

NENOROCOS adj. Lipsit de noroc, nefavorizat de soartă [n o r o c o s].

NENOROCOS, -OASĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos.

NENOROCOS, -OASĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes; p. ext. care aduce nenoroc; nefast. Nouă nenorocoase ispite îl aștepta. DRĂGHICI, R. 212.

nenorocos adj. în sint. candidat nenorocos (pol.) Candidat care a pierdut în lupta cu adversarul său politic ◊ „Romancierul [Vargas Llosa a fost] candidat nenorocos la președinția țării sale.” D. 144/95 p. 3 (trad. fr. malheureux „perdant”; DEX – alte sensuri)

nenorocos a. care n’are noroc.

nenorocós, -oásă adj. Care n’are noroc, nu reușește.

NOROCOS adj. Plin de n o r o c, care are noroc, pe care-l slujește norocul, favorizat de soartă ¶¶ C. 👉 NENOROCOS.

nenorocos adj. m., pl. nenorocoși; f. nenorocoasă, pl. nenorocoase

nenorocos adj. m., pl. nenorocoși; f. nenorocoasă, pl. nenorocoase

nenorocos adj. m., pl. nenorocoși; f. sg. nenorocoasă, pl. nenorocoase

NENOROCOS adj. 1. v. ghinionist. 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.)

NENOROCOS adj. 1. ghinionist, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.) 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.)