NENUMĂRAT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Pref. ne- + numărat.

nenumărat, ~ă [At: VARLAAM, C. 99 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + numărat²] 1 a Care este în număr atât de mare, încât nu poate fi numărat Si: numeros (reg), nemaisocotit (1), nesămăluit. 2 a (Pex) Imens. 3 a (Îlav) De ~e ori sau în ~e rânduri De foarte multe ori. 4 a (Îal) Foarte des. 5 sf (Pop; îlav) Cu ~a Cu nemiluita. 6 a (Nob) Care nu a fost numerotat.

NENUMĂRAT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în cantitate atât de mare încât nu poate fi numărat; fără număr, imens. ◊ Loc. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rânduri = de foarte multe ori, foarte des. – Ne- + numărat.

NENUMĂRAT, -Ă, nenumărați, -te, adj. Care este în număr atît de mare, încît nu poate fi numărat; fără număr, imens. Învățămintele și rînduielile lumii civilizate sînt nenumărate. SADOVEANU, E. 28. El numără în gîndu-i zile nenumărate. EMINESCU, O. I 93. Stele nenumărate, ca nisipul mării, scînteiază care de care mai mult. BOLINTINEANU, O. 350. Turme nenumărate ca stelele pășteau în cîmpii întinse. RUSSO, O. 40. ◊ (Substantivat, în loc. adj.) Cu nenumărata = în cantitate imensă, nesfîrșită, neisprăvită. Bani cu nenumărata. RETEGANUL, P. III 71.

NENUMĂRAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la numărat) Care este foarte numeros; fără număr. /ne- + numărat

nenumărat a. ce nu se poate număra. ║ adv. fără număr.

nenumărát, -ă adj. Fără număr, în mare număr. Adv. Nenumărat de mulțĭ.

nenumărat adj. m., pl. nenumărați; f. nenumărată, pl. nenumărate

nenumărat adj. m., pl. nenumărați; f. nenumărată, pl. nenumărate

nenumărat adj. m., pl. nenumărați; f. sg. nenumărată, pl. nenumărate

NENUMĂRAT adj. 1. v. incalculabil. 2. v. imens.

NENUMĂRAT adj. 1. incalculabil, necalculabil, (reg.) nemaisocotit, nesămăluit. (Elemente ~.) 2. colosal, enorm, imens, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.)