NEOBOSIT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obosit.

neobosit, ~ă [At: POLIZU / P: ne-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + obosit] 1 a Care nu obosește niciodată Si: neostenit (1), (rar) neodihnit (1). 2 a (Pex) Care este în continuă mișcare. 3 a (Pex) Care este în continuă activitate Si: neostenit (3), (rar) neodihnit (3). 4 a (D. oameni) Foarte harnic. 5 a (D. oameni) Foarte activ. 6 a (D. activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe nici o clipă Si: perseverent, susținut. 7 av Fără încetare.

NEOBOSIT, -Ă, neobosiți, -te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu obosește (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activități, eforturi etc.) Care nu se întrerupe; susținut, continuu. ♦ (Adverbial) Neîncetat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obosit.

NEOBOSIT, -Ă, neobosiți, -te, adj. Care nu simte oboseala; foarte activ, harnic. Bedros, neobosit, sălta lăzile în camion. DUMITRIU, N. 258. ♦ (Despre o muncă, un efort) Susținut, continuu, necontenit. Mihai a reușit să facă din brigada lui prima brigadă de calitate. E rodul unei munci neîntrerupte, neobosite. MIHALE, O. 391.

NEOBOSIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la obosit) 1) (despre persoane) Care nu obosește deloc; care este mereu în acțiune; neostenit. 2) și adverbial (despre activități) Care se desfășoară fără întreruperi; neîntrerupt; neîncetat; necontenit; continuu. [Sil. ne-o-] /ne- + obosit

neobosit a. ce nimic nu poate obosi.

neobosít, -ă (eo 2 sil.) adj. Infatigabil, care nu maĭ obosește.

neobosit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neobosiți; f. neobosită, pl. neobosite

neobosit (ne-o-) adj. m., pl. neobosiți; f. neobosită, pl. neobosite

neobosit adj. m. (sil. ne-o-), pl. neobosiți; f. sg. neobosită, pl. neobosite

NEOBOSIT adj., adv. 1. adj. v. harnic. 2. adj. neistovit, neostenit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. v. continuu.

NEOBOSIT adj., adv. 1. adj. activ, harnic, muncitor, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om ~.) 2. adj. neistovit, neostenit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

Neobosit ≠ ostenit