nepristan av [At: (a. 1688) IORGA, S. D. XV₂, 5 / V: nap~, năp~, ~res~ / E: slv нєпрѣстаньно] 1 (Îrg) Continuu. 2 (Îrg) Mereu. 3 (Mun; d. oameni) Mereu prezent undeva și cu ochii cercetători. 4 (Îrg) Imediat. 5 (Îrg) În mod necesar.

†NEPRISTAN, NAPRISTAN adv. F 1 Neîncetat, mereu, într’una: umblă fără rost prin curte... izbindu-se nepristan peste față (LUNG.) ¶ 2 Numai decît, imediat: vin în goană cu’naltă poruncă să-l aducă napristan la Craiova (CAR.); mă gîndeam de unde să-i găsesc napristan (BR.-VN.) [vsl. neprĕstanĭno].

nepristán adv. (vsl. neprĭestanĭno). Vechĭ. Continuŭ, permanent. Azĭ. Munt. Rar. Imediat: să vie nepristan! – Și nepre-, napristan.

napristan av^[1] vz nepristan corectat(ă)

năpristan av vz nepristan

neprestan av vz nepristan

NAPRISTAN 👉 NEPRISTAN.

napristán V. nepristan.

neprestán V. nepristan.

nepristan (înv., reg.) (desp. ne-pris-) adv.

nepristan (înv., reg.) (ne-pris-) adv.

nepristan adv. (sil. -pris-)

nepristan adv. – 1. Continuu fără încetare. – 2. Îndată, imediat. – Var. napristan. Sl. neprĕstanĭno (Tiktin).

NEPRISTAN adv. v. continuu, curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, încontinuu, îndată, întruna, mereu, morțiș, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreșit, neîncetat, neîntârziat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, rapid, repede, veșnic.

nepristan adv. v. CONTINUU. CURÎND. DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNCONTINUU. ÎNDATĂ. ÎNTRUNA. MEREU. MORȚIȘ. MUSAI. NEAPĂRAT. NECONTENIT. NECURMAT. NEGREȘIT. NEÎNCETAT. NEÎNTÎRZIAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. NUMAIDECÎT. OBLIGATORIU. PERMANENT. PURURI. RAPID. REPEDE. VEȘNIC.