12 definiții pentru nepărtinitor
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.
nepărtinitor, ~oare sf [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + părtinitor] Imparțial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. (Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. – Ne- + părtinitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEPĂRTINITOR adj. v. drept.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEPĂRTINITOR adj. drept, imparțial, neparțial, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nepărtinitor ≠ parțial
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nepărtinitor, nepărtinitoareadjectiv
-
- Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. DLRLC
- Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
-
etimologie:
- ne- + părtinitor. DEX '09