NEREGULARITATE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat sau parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

neregularitate sf [At: HELIADE, D. J. 49/15 / Pl: ~tăți / E: ne- + regularitate cf fr irrégularité] 1 Lipsă de regularitate. 2 Lipsă de simetrie. 3 Lipsă de uniformitate. 4 Lipsă de omogenitate. 5-8 (Ccr) Obiect neregulat (1-4). 9-12 (Ccr) Parte neregulată (1-4) a unui obiect. 13 (Lin; spc) Abatere de la normă sau de la forma obișnuită Si: deviere. 14 (Lin; spc) Caracteristică flexionară proprie unei unități lexicale Si: excepție. 15 (Spc) Accident de teren.

NEREGULARITATE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat, parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Ne- + regularitate (după fr. irrégularité).

NEREGULARITATE, neregularități, s. f. Abatere de la regulă, de la forma obișnuită, deviere; (concretizat) formă, lucru neregulat. Căile cetății [Iafa] sînt strîmte și cele mai multe formate din scări de piatră, din pricina neregularității țărmului. BOLINTINEANU, O. 292.

NEREGULARITATE ~ăți f. (negativ de la regularitate) Porțiune neregulată a unui obiect sau a unei suprafețe. ~ățile solului. /ne- + regularitate

* neregularitáte f. Iregularitate.

neregularitate s. f., g.-d. art. neregularității; pl. neregularități

neregularitate s. f., g.-d. art. neregularității; pl. neregularități

neregularitate s. f., g.-d. art. neregularității; pl. neregularități

NEREGULARITATE s. 1. (livr.) iregularitate. (~ laturilor unui corp geometric.) 2. accident. 3. ondulație, sinuozitate. (~țile unei suprafețe.)

NEREGULARITATE s. 1. (livr.) iregularitate. (~ laturilor unui corp geometric.) 2. (GEOGR.) accident. (Dealul este o ~ de teren.) 3. ondulație, sinuozitate. (~țile unei suprafețe.)