opțiuni
  • info

10 definiții pentru nereușită

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nereușită f. lipsă de reușită.

NEREUȘIT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

nereușit, ~ă [At: DEX / P: ~re-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + reușit] 1 a Care nu este reușit Si: neizbutit, (reg) nesfetit (1). 2 sf Eșec.

NEREUȘIT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.

* nereușít, -ă adj. Care nu șĭ-a ajuns scopu (n’a reușit), neizbutit, ratat. Sf., pl. e. Lipsă de reușită, neizbîndă, nesucces.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nereușită (eșec) (desp. -re-u-) s. f., g.-d. art. nereușitei; pl. nereușite

*nereușită (eșec) s. f., g.-d. art. nereușitei; pl. nereușite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEREUȘITĂ s. 1. v. eșec. 2. v. cădere.

NEREUȘITĂ s. 1. eșec, insucces, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, eșec, insucces, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.)

Nereușită ≠ reușită, succes

Intrare: nereușită
nereușită substantiv feminin
  • silabație: ne-re-u- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nereușită
  • nereușita
plural
  • nereușite
  • nereușitele
genitiv-dativ singular
  • nereușite
  • nereușitei
plural
  • nereușite
  • nereușitelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nereușită, nereușitesubstantiv feminin

etimologie:
  • ne- + reușit. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.