NERVOS, -OASĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv, energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

nervos, ~oasă [At: CANTEMIR, HR. 106 / V: (înv) ~vros / Pl: ~oși, ~oase / E: lat nervosus, it nervoso, fr nerveux] 1 a Care are mușchi Si: musculos, vânos. 2 a Viguros. 3 a Care denotă forță, energie. 4 a Care se referă la nervi (3) Si: (rar) nerval (1). 5 a Care aparține nervilor (3) Si: (rar) nerval (2). 6 a Alcătuit din nervi (3) Si: (rar) nerval (3) 7 a Care este provocat de nervi (3) Si: (rar) nerval (4). 8 a De natură nevrotică Si: (rar) nerval (5). 9 a (Îs) Sistem ~ Totalitate a centrilor nervoși și a căilor de transmisie centripetă și centrifugă din organism. 10 a (Îs) Sistem ~ central Ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. 11 a (Îs) Boală ~oasă Boală care afectează psihicul, fară a fi cauzată de o leziune organică cunoscută. 12 a (D. oameni) Care nu-și poate păstra calmul Si: nerăbdător (4). 13 a (D. oameni) Care se enervează ușor Si: iritabil, irascibil, mânios, neastâmpărat (14), (fam) nevricos (1), (înv) nătâng (12). 14 a (Pex; d. oameni) Emotiv. 15 a (D. oameni) Care se află într-o stare de încordare, de surescitare Si: enervat, iritat. 16 a (D. gesturi, manifestări) Care denotă enervare. 17 a (D. gesturi, manifestări) Care denotă nerăbdare. 18 av Cu nervozitate.

NERVOS, -OASĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv (4), energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

NERVOS, -OASĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care ține de nervi (1), privitor la nervi, de nervi, al nervilor. Sistem nervos. ▭ Mă găseam în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. O regăsea atît de streină, cu glasul acela strident, cu ticuri nervoase. C. PETRESCU, C. V. 20. S-ar fi prelungit coșmarul... dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. 2. Cu nervi (2), irascibil; iritat, enervat. O apucă de mînă cu o mișcare nervoasă. DUMITRIU, N. 71. Vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă pînă isprăvește. REBREANU, R. II 63. ◊ (Glumeț) Un țînțar, nervos și foarte Slab de constituție, În zadar vrea să ia parte Și el la discuție. TOPÎRCEANU, B. 47. ◊ (Adverbial) Se înroși ușor și mîinile i se agitară nervos. DUMITRIU, B. F. 37. Bălean, care așteaptă nerăbdător la portița prin care intrase Ianco, bate nervos în geam. DAVIDOGLU, M. 18. Căpitanul Panteli, fumînd nervos, aștepta lîngă sacii plini, trași la marginea punții. BART, E. 332. 3. Fig. Cu nerv (3), energic, vioi. Nicu Bălcescu scria lesne, stilul său era limpede, strîns, nervos și elegant. GHICA, S. A. 143.

NERVOS, -OASĂ adj. 1. Care aparține nervilor. 2 Irascibil; iritat, surescitat. 3. (Fig.) Energic, vioi. [Cf. lat. nervosus, it. nervoso, fr. nerveux].

NERVOS, -OASĂ adj. 1. referitor la, provocat de nervi. 2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat. 3. (fig.) energic, vioi. ◊ (adv.) cu nervozitate. (< lat. nervosus, fr. nerveux)

NERVOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care ține de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alcătuit din encefal și măduva spinării. 2) Care conține nervi. ◊ Tic ~ tic generat de dereglarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (despre persoane) Care se enervează ușor; iritabil; irascibil. 4) și adverbial Care vădește nervozitate. Râs ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso

nervos a. 1. ce ține de nervi: sistemă nervoasă; 2. viguros: braț nervos; 3. fig. energic: stil nervos; 4. ușor de iritat: a nu fi nervos.

nervós, -oásă adj. (lat. nervosus). De nervĭ: afecțiune nervoasă. Care are nerviĭ iritabilĭ: femeĭe nervoasă. Puternic, viguros: om nervos. Fig. Viguros: stilu nervos al luĭ Tacit. Adv. În mod nervos: a strînge nervos pumniĭ.

nevros, ~oasă a vz nervos

nervos adj. m., pl. nervoși; f. nervoasă, pl. nervoase

nervos adj. m., pl. nervoși; f. nervoasă, pl. nervoase

nervos adj. m., pl. nervoși; f. sg. nervoasă, pl. nervoase

nervos.

NERVOS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rânzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sângeros, sângios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scârbit. (Era destul de ~.)

NERVOS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era destul de ~.)

NERVOS, -OĂSĂ adj. 1. Care are nervi (4), musculos, vînos; p. ext. puternic, viguros; care denotă forță, energie. Afla-va... în mici domniile lor, chiverniseale și cumpătări cu multul mai isteațe și mai nervoasă decît la mari crăii. cantemir, hr. 106. Cunoscînd... păstrarea unor particule și terminații, rămășițe a unei limbi sintetice strînse și nervoase, vom vedea că singură limba românească... a păstrat mai mult haracterul unei limbi cultivate oarecînd. HELIADE, O. II, 249, cf. 98, VALIAN, v., NEGULICI. Nicu Bălcescu scria lesne, stilul său era limpede, strîns, nervos și elegant. ghica, s. 682. Românul ce din seculi... Cu-a lui nervoase brațe victorii a produs. mureșanu, p. 69/8, cf. pontbriant, d., costinescu, lm. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor. eminescu, o. i, 15, cf. alexi, w. Caii de munte însă au ceva din firea caprelor: cu piciorul subțire și nervos, cu unghia fină și sensibilă. hogaș, dr. i, 89, cf. șăineanu, d. u. În făptura lui măruntă, nervoasă și atentă este ceva din sălbătăciunea de pădure. sadoveanu, o. xiv, 495. 2. Care se referă la nervi (2), care aparține nervilor; alcătuit din nervi (2); care este provocat de nervi (2), de natură nevrotică (2); (rar) nerval. Viță nervoasă, amfilohie. g. f. 256^r/14. Apoplexia nervoasă sau spasmodică se cunoaște după firea melancolică. kretzulescu, m. 130/24. Cu doi ani înaintea morții, căzu în friguri nervoase (lungoare). vasici, m. i, 110/19. S-ar fi prelungit coșmarul... dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. negruzzi, s. i, 295. Centrele nervoase ale funcțiunii de relațiune sînt creierul și măduva spinării. conta, o. c. 29. Vinul... aduce podagră și de multe ori îți aduce atacuri nervoase. contemporanul, ii, 247. O regăsea atît de străină, cu glasul acela strident, cu ticuri nervoase, cu ochii sticloși! c. petrescu, c. v. 20. Leziunile nervoase ar putea să influențeze mai ușor un teren pregătit de turburări endocrine. parhon, o. a. i, 295. Excitații transmise prin fibrele nervoase. c. antonescu, p. 36. Orice nevroză se datorește supraîncordării proceselor nervoase în scoarța cerebrală. v. rom. ianuarie 1960, 104. Substanța albă a creierului este constituită din fibre nervoase. der. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Mîncăreală viă... care aruncă dezordinea în tot sistemul nervos. man. sănăt. 325/3. Osebite cazuri pentru care această apă este mai aplicată sînt... atonia generală a trupului și slăbiciunea sistemului nervos. fătu, d. 174/5. Sistemul nervos nu are... altă funcțiune decît pe aceea de a pune în legătura cea mai strînsă animalul cu lumea exterioară. conta, o. c. 29. Sistemul nervos joacă mare rol la tragere. stoica, vîn. 44. Sistemul nervos și organele de simțuri au... rolul de a stabili legături între organism și mediul înconjurător. c. antonescu, p. 43, cf. 36, 44. La om, emanațiile foarte slabe excită sistemul nervos. agrotehnica, i, 229. (Fig.) Sute de mii de galerii subțiri, întortocheate și tremurate, ca un complicat, uriaș și fragil sistem nervos al muntelui, se împrăștie pe sub toată suprafața lui. bogza, c. o. 90. Sistem nervos central = ansamblul alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. cf. der. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul, fără a fi cauzată de o leziune organică cunoscută; boală de nervi. Boalele nervoase. episcupescu, practica, 276/25. Aicea se numără și o mulțime de boale nervoase. nep. vind. 6/12, cf. descr. ape, 5/10. Profesor de boale nervoase la Facultatea de medicină din București. f (1900), 597. Este o boală nervoasă care lovește mai mult pe orășeni. ygrec, m. n. 333. Mă găseam în primăvara anului, în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. arghezi, p. t. 93. 3. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor, iritabil, mînios (I 1), (familiar) nevricos; p. ext. emotiv. Dragomir e nervos, rău. gherea, st. cr. ii, 153. Bătrînul a devenit nervos de dureri și necazuri. f (1897), 213. Sînt nervoasă de o bucată de timp. c. petrescu, c. v. 261. Un om nervos va fi întotdeauna un trăgător nesigur. stoica, vIn. 44. ◊ (Glumeț) Un țînțar, nervos și foarte Slab de constituție, În zadar vrea să ia parte Și el la discuție. topîceanu, b. 47. ◊ fig. Un lan de porumb își mișca vîrful foilor nervoase. d. zamfirescu, v. ț. 26. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. Un camarad stăruitor mă cheamă Grăbit, nervos, De teamă Să nu-nceteze pînă vin, prin șanț, Miraculoasa scenă. camil petrescu, v. 110. Rămîn un timp nervos, pe gînduri. id. u. n. 296. Unchiul Petrică umblă la mustăți, nervos. sahia, n. 50. Nu suportă să-l întreb ce face, unde umblă... E veșnic întunecat, nervos. baranga, r. f. 36, cf. alr ii 4 166/928. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, iritare, nerăbdare. Găsi două scrisori pe care le luă cu o nerăbdare nervoasă. filimon, o. i, 296. Toți rîd cu prea multe mișcări nervoase. camil petrescu, v. 110. Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă. rebreanu, r. ii, 63. Cu un gest nervos ei stinseră atunci lumina. bacovia, o. 207, cf. 19. Mă gîndeam la prietenul meu, ...băiatul plin de avînt, cu gesturile foarte repezi și nervoase. sadoveanu, o. vi, 509. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. Alaltăieri, în faptul zilei, mă deștept tresărind: bate cineva foarte nervos la geam. caragiale, o. iv, 115. Ea... începu să-și plimbe, nervos, degetele prin părul lui. rebreanu, r. i, 245. La casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă. bacovia, o. 19. Tresărea, clipea nervos, ridica din umeri... vorbind vertiginos, dar fin și nuanțat. teodoreanu, m. u. 29. Întreaga lui ființă era grămădită nervos asupra baltagului. sadoveanu, o. vii, 345. Bătrînul, ce urmărea de pe chei toate mișcările, scrîșni nervos din din. bart, s. m. 63. Pascalopol lovea nervos în birou. călinescu, e. o. i, 134. Bălean, care așteaptă nerăbdător... bate nervos în geam. davidoglu, m. 18. Își scuipă nervos chiștocul țigării. il ianuarie 1962, 30. – pl.: nervoși, -oase. – Și: (învechit) nevros, -oasă adj. polizu, pontbriant, d., costinescu, LM. – Din lat. nervosus, it. nervoso, fr. nerveux. – Nevros < nevru sau nevră.

NEVROS, -OASĂ adj. v. nervos.